Cercetătorii au descoperit trei cauze ale deviaţiei axei Terrei
Un glob terestru cumpărat de la librărie este făcut să fie sferă şi să se rotească fără probleme, dar planeta noastră nu este atât de perfectă în ceea ce priveşte forma şi rotaţia, scrie Science Daily.
Atunci când se învârte în jurul axei sale, linia imaginară care trece prin cei doi poli se deplasează şi se curbează. Aceste mişcări ale axei sunt cunoscute drept „mişcări polare”. Măsurătorile efectuate secolul trecut arată că axa se deplasează cu 10 centimetri pe an, ceea ce înseamnă că, în 100 de ani, deplasarea devine de 10 metri.
Recent, cercetătorii NASA au identificat pentru prima dată cele trei categorii de procese, menţionate mai sus, responsabile pentru deplasarea axei.
Topirea efectivă a gheţii este unul dintre procesele care până acum a fost trecut cu vederea
„Explicaţia tradiţională este aceea că un singur proces, destinderea terenului, este responsabil pentru deviaţia axei Pământului. Dar recent, mulţi cercetători au speculat că sunt implicate şi alte procese”, a precizat Surendra Adhikari, cercetător NASA de la Jet Propulsion Laboratory din Pasaden, California, şi autor principal al studiului. „Am elaborat modele pentru mai multe tipuri de procese despre care se crede că sunt importante pentru mişcarea axei. Am identificat nu unul, ci trei seturi de procese care sunt cruciale, iar topirea criosferei globale (în special în Groenlanda) în secolul XX este unul dintre ele”, a adăugat Adhikari.
În timpul ultimei ere glaciare, gheţarii masivi au apăsat pe crusta terestră, ducând la scufundarea acesteia. Odată cu pierderea în masă a gheţii, terenul „s-a relaxat”, ridicându-se la nivelul normal, asemenea unei saltele care revine la forma iniţială după ce te-ai ridicat.
În ultimul secol, doar în Groenlanda s-a topit o masă de 7.500 de gigatone de gheaţă, sau greutatea a 20 de milioane de Empire State Building. Astfel, Groenlanda este una dintre elementele principale care contribuie la transferul masei în oceane, ducând la creşterea nivelului mării, iar în consecinţă, a deviaţiei axei Terrei.
Deşi gheaţa se topeşte şi în alte locuri precum Antarctica, locaţia Groenlandei o face pe aceasta mai importantă în ceea ce priveşte deplasarea axei. „Există un efect geometric care ilustrează că dacă există o masă la 45 de grade de Polul Nord, unde se află Groenlanda sau de Polul Sud (precum gheţarii din Patagonia), aceasta va avea un impact mai mare asupra deviaţiei axei decât o masă de gheaţă care se află chiar la un pol”, a precizat Eric Ivins.
Mişcările de convecţie din manta, ca o oală de ciorbă fierbinte
Mişcările de convecţie din manta alcătuiesc ultima treime a proceselor. Acestea sunt responsabile pentru mişcările plăcilor tectonice de pe suprafaţa Terrei. Practic, este circulaţia materialului din manta cauzat de căldura provenită din miezul terestru. Mişcările sunt similare cu cele dintr-o oală cu ciorbă pusă pe foc. Pe măsură ce lichidul/mantaua se încălzeşte, bucăţile din material încep să se ridice şi să coboare, formând un tipar de circulare vertical. Mişcările acestea extrem de puternice în subsolul planetei sunt capabile să deplaseze axa Terrei, conform modelelor elaborate de cercetători.
Astfel, în general, redistribuţia masei pe şi în Pământ, precum schimbări de relief, de masă de calotă glaciară, în volumul oceanelor şi în mişcările din manta, afectează rotaţia planetei. Cu aceste trei categorii de procese cunoscute pentru efectul asupra deviaţiei axei, savanţii pot înţelege mai bine mişcările planetei noastre şi cum acestea sunt influenţate de diverşi factori din şi de pe Terra.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cât de repede se mişcă Pământul?
Pe Pământ ar fi existat apă înainte de coliziunea care a dus la formarea Lunii