Un papagal popular ”vorbeşte” ca noi, dar braconierii îl pot reduce la tăcere

Aceştia au dezvoltat deja metode ştiinţifice care pot determina dacă un papagal a fost furat dintr-o pădure, scrie National Geographic.

Totuşi, demersul nu a oprit capturarea păsărilor sălbatice din zone din care sunt ţinte relativ uşoare, precum Republica Democratică Congo sau ţările vecine.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

„Deseori, oamenii sunt miraţi să audă că mai sunt papagali rămaşi în sălbătice – se întâmplă chiar în număr mare, cu puţină supraveghere”, a precizat Rowan Martin, director la Africa Conservation Program de la World Parrot Trust.

O problemă majoră cu care se confruntă toate speciile de papagali o reprezintă faptul că îşi fac cuibul în cavităţi preexistente. De aceea, defrişările (un alt flagel al Africii) îi afectează atât de mult: papagalii care urmăresc să se stabilească „par să dorească aceiaşi arbori pe care îi taie oamenii”, a precizat Stuart Marsden, care studiază papagalii la Manchester Metropolitan University din Marea Britanie.

Mai mult decât atât, papagalii socializează şi îşi caută perechea în aceşti copaci bătrâni şi înalţi, fiind „cluburile de noapte în lumea papagalilor”, aşa cum afirmă Marsden. Nu numai că rămân fără astfel de „localuri”, ci şi aici sunt uşor de capturat de braconieri.

Cercetătorul mai adaugă şi că, pentru o pasăre atât de mult cunoscută şi iubită precum papagalul gri african, se cunosc foarte puţine despre habitatul lui natural. Abia în 2016, într-unul dintre primele studii efectuate, s-a observat că în Ghana, populaţiile au scăzut cu 99%.

Astăzi, aproape 18.000 de păsări pot fi scoase ilegal din sălbăticie în fiecare an din Republica Democratică Congo, iar majoritatea îşi pierd viaţa în tranzit.

Având în vedere aceste lucruri, este o sarcină dificilă pentru experţi de a opri capturarea păsărilor, mai ales într-o zonă a lumii afectată de nenumărate probleme. Deşi în prezent se lucrează la o metodă genetică şi la una chimică ce ar face diferenţa dintre o pasăre născută în captivitate şi una în natură pentru a putea fi depistate mai uşor şi mai sigur, este o cale lungă până la aplicarea eficientă a noilor metode.

De asemenea, chiar dacă există legislaţie în acest sens, traficul (ilegal) cu papagali se desfăşoară în continuare. O decizie oarecum radicală a venit în 2016, când CITES (Convention on International Trade in Endangered Species) care monitorizează comerţul cu specii rare, a interzis tot comerţul cu papagali gri africani, cu excepţia câtorva circumstanţe speciale.

Astfel, crescătorii (legali) din întreaga lume trebuie să dovedească inspectorilor CITES că păsările lor sunt crescute în captivitate şi crescute în condiţii bune. Este lesne de înţeles că decizia a făcut ca mulţi crescători să renunţe la afacere, iar alţii să recurgă la activităţi ilicite.

„Acestea s-ar opri dacă oamenii nu ar mai cumpăra păsări care provin din sălbăticie”, a precizat Susan Lieberman, expertă în comerţul cu specii din sălbăticie de la Wildlife Conservation Society. „Este doar lăcomie – oamenii doresc o pasăre care este mai ieftină. Una născută în captivitate are preţ mai ridicat”, a adăugat ea.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Comportament fascinant al unei specii de papagali: râsul acestora este contagios

Povestea lui Alex, papagalul cu mintea unui copil de 5 ani

60% din speciile de primate sunt în pericol de a fi pe cale de dispariţie. Care este principalul vinovat şi cum pot fi salvate

Un grup de cercetători ajunge la o concluzie şocantă: zonele naturale protejate sunt în pericol din cauza activităţilor umane