Studiul este un duş cu apă rece pentru naţiunile care încearcă să-şi respecte promisiunile făcute la Convenţia pentru Diversitate Biologică din 1992, care doreşte să oprească pierderea biodiversităţii, scrie Science Daily.
Autorii studiului au analizat hărţile globale cu „amprenta umană” şi au ajuns la concluzia că 32,8% din terenul protejat se află în stare avansată de degradare.
De asemenea, studiul arată că guvernele supraestimează spaţiul disponibil pentru natura din zonele protejate. Autorităţile susţin că aceste locuri sunt protejate pentru natură, dar în realitate acest lucru nu se întâmplă. Acesta reprezintă un motiv major pentru declinul catastrofic al biodiversităţii, în ciuda faptului că din ce în ce mai mult teren devine „protejat”.
Totuşi, autorii nu sugerează că aceste regiuni trebuie scoase în afara protecţiei, ci este crucial ca guvernele să recunoască beneficiile conservării care pot fi realizate prin restaurarea acestor regiuni protejate fără să lezeze nevoile comunităţii locale.
Cele mai afectate zone protejate sunt în Asia, Europa şi Africa, în regiuni cu populaţie umană masivă. Din fericire, există şi o veste bună: ariile protejate cu obiective stricte în ceea ce priveşte păstrarea biodiversităţii au un nivel mai scăzut de presiune umană.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cum va arăta Planeta în anul 2100. Previziunea sumbră a specialiştilor biologi