Cercetătorii au adus noi indicii importante despre modul în care viaţa de pe planetă şi-a revenit în urma celei mai severe extincţii în masă

Sfârşitul Permianului şi începutul Triasicului marchează trecerea vieţii pe planetă într-o nouă eră geologică. Atunci, 90% din toată viaţa animală de pe Terra a dispărut, scrie Phys.

În cadrul studiului, cercetătorii au avut în vedere ecosistemele marine, care au fost decimate în timpul acestei extincţii în masă. Studiile precedente au demonstrat că pierderea oxigenului dizolvat în oceanele Terrei a jucat un rol important. Oamenii de ştiinţă au dorit să afle mai multe despre epuizarea oxigenului, cât de răspândită a fost şi cât a persistat după evenimentul de extincţie. În particular, echipa a dorit să vadă dacă episoade separate de extincţie care au avut loc în timpul perioadei lungi de recuperare au fost declanşate de episoade de epuizare a oxigenului şi de alte schimbări de mediu.

• Lumea subterană a orașului Nottingham ascunde și mai multe peșteri decât se credea
• Criza climatică a triplat durata valurilor de căldură din oceane

De obicei, savanţii determină aceste niveluri prin măsurarea abundenţei piritei şi a altor elemente din argilele vechi. Acestea înregistrează însă numai fenomenele locale, astfel, ar fi fost nevoie de mostre din întreaga lume pentru a realiza o imagine de ansamblu.

Pentru a depăşi acest impediment, echipa a venit cu o nouă metodă mai eficientă. Prin studierea variaţiilor izotopilor de uraniu din carbonaţi, savanţii au putut vedea că fenomenul de epuizare al oxigenului era globală. Cercetătorii au colectat sedimente din Iranul de astăzi, formate acum 252 – 246 milioane de ani într-un ocean tropical de adâncime mică.

Echipa a putut arăta că episoadele de extincţie coincideau cu epuizarea oxigenului, declanşată de schimbări în circulaţia oceanului şi a nivelurilor de nutrienţi.

De asemenea, „unul dintre cele mai interesante şi îngrijorătoare aspecte ale extincţiei din Permian-Triasic este asemănarea cu evenimentele care au loc astăzi”, a precizat co-autorul Stephen Romaniello. „Într-un mod similar cu ceea ce s-a întâmplat în perioada Permianului, oceanele moderne ale Terrei înfruntă schimbări climatice majore”. De fapt, cercetătorii au descoperit până acum peste 400 de zone moarte în oceanele actuale.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Ne putem afla deja în a şasea extincţie în masă, iar aceasta este cauzată de activitatea umană

Pământul se pregăteşte de a 6-a extincţie în masă

Cea de-a şasea extincţie în masă. Care sunt primele specii care vor dispărea

„Noi suntem asteroidul”: viaţa viitoare şi cea de-a şasea extincţie