Enigma lui Leguatia, pasărea gigantică ce i-a fascinat pe naturalişti timp de secole
Ralidele reprezintă un grup de păsări care se găsesc în multe zone de pe Pământ. Sunt păsări terestre sau semiacvatice de talie mică sau mijlocie, cu lungimi care rareori depăşesc 50 de centimetri. În România există şapte specii de ralide: lişiţa, cristelul de câmp, cârstelul de baltă, cresteţul pestriţ, cresteţul cenuşiu, cresteţul mic şi găinuşa de baltă.
Ca multe alte păsări, acestea sunt omnivore, iar ralidele s-au priceput în colonizarea insulelor oceanice unde, datorită sau din cauza condiţiilor foarte bune, nu au mai fost nevoite să zboare, scrie Scientific American.
Reducându-se posibilitatea de deplasare, acestea au devenit ţinte uşoare pentru oameni şi alţi prădători. Astfel, multe specii endemice de pe insule au dispărut din cauza vânatului excesiv.
Multe ralide au asemănări cu rudele de pe continente. Dar unele au colonizat în trecutul îndepărtat, ceea ce înseamnă că a existat suficient timp pentru evoluţie. Un astfel de caz este cel al speciei Leguatia gigantea din Mauritius, cunoscută şi sub denumirea de „Pasărea gigantică” sau „Le Géant”.
Prima menţiune a existenţei sale a apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea, când François Leguat a descris-o. Avea o înălţime de 1,8 metri, gât lung şi picioare lungi cu penaj alb aproape în întregime în afară de petele roşii de sub aripi. Degetele acesteia erau separate, cu corp şi cioc de gâscă. Altă bizarerie era că, în ciuda dimensiunilor, putea zbura.
Se poate spune şi că dovezile aduse de Leguat erau neconcludente. Totuşi, descrierea lui Leguat a fost acceptată ca validă, iar ornitologul german Hermann Schlegel este primul care i-a dat o denumire ştiinţifică în 1857. Imaginea a fost apoi adoptată şi în secolul XX, unde a apărut în cartea Extinct Birds din 1907, a lui Walter Rothschild.
Apoi, mai multe cărţi populare realizate recent în care apărea şi Le Géant au acceptat pasărea ca fiind reală, făcând parte din seria deja lungă de specii extincte. Această problemă este expusă şi în cartea lui Errol Fuller din 2000, denumită tot Extinct Birds. Deşi Leguat pare o sursă credibilă aşa cum reiese din alte observaţii, în această situaţie este nevoie de scepticism, spunând că este posibil ca Leguat să fi văzut altă pasăre şi s-o fi descris eronat.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Pare incredibil, dar unele păsări se pot comporta precum criminalii
VIDEO. Scena macabră care i-a şocat pe cercetători: un crab gigantic a vânat şi a devorat o pasăre