Descoperire incredibilă a savanţilor care au studiat erupţia unui supervulcan. Ce s-a întâmplat cu omenirea în timpul iernii vulcanice

Descopera

Publicat: 22.03.2018

În urmă cu 74.000 de ani, o porţiune uriaşă dintr-o insulă din Pacific a explodat. Cenuşa şi alte resturi au fost împrăştiate în toată lumea, inclusiv în sudul Africii, unde relicvele au ajuns în atenţia savanţilor internaţionali, implicaţi în cele mai aprige dezbateri pe marginea paleoantropologiei.

A declanşat supervulcanul Toba o iarnă vulcanică de o mie de ani, ce a exterminat animalele şi plantele? Sau fenomenul a reprezentat un punct izolat pe radarul istoric?

Citeşte şi Un model al universului vechi de 1.000 de ani a fost descoperit la baza unui vulcan din Mexic

Citeşte şi Fenomen uimitor al unui vulcan din Indonezia. De ce luceşte în albastru în timpul nopţii? – FOTO

Un studiu Nature, citat de popsci.com, a stabilit că populaţia din Africa de Sud modernă nu doar că a supravieţuit, dar s-a dezvoltat excelent după erupţia supervulcanului Toba.

Acolo unde cândva era un munte, acum se află o calderă uriaşă, cu un lac în interior şi o insulă. Dovezile lor arată că resturile de cenuşă din explozie au aterizat la 9.000 de km distanţă, cea mai îndepărtată distanţă înregistrată în cazul erupţiei Toba. „Oare populaţia modernă a Africii de Sud a fost singura care a supravieţuit timp de zeci de ani, în iarna vulcanică?”, se întreabă savanţii, citaţi de Gândul.

Nu se cunoaşte impactul erupţiei istorice Toba asupra climei. Un lucru este sigur: a fost o explozie apocaliptică. În anii 1990, cercetătorii au susţinut că Toba a avut un rol semnificativ asupra răcirii globale, care a urmat în următorul mileniu. Omenirea s-a confruntat cu o iarnă vulcanică pe termen scurt, ţinând cont de magnitudinea exploziei.

Este dificil de „cântărit” impactul unei asemenea explozii. Unele dovezi sugerează că multe specii de animale au fost exterminate. Acelaşi lucru s-ar fi putut întâmpla şi cu oamenii. Paleoantropologii studiază fenomenul de ani de zile. Un studiu arată ceva, altul vine să-l contrazică. Şi tot aşa.

Noile descoperiri nu fac lumină în cazul ştiinţific. Ce fac ele este să „unească” două idei în timp. Multe situri paleo sunt datate cu erori de mii de ani. Savanţii nu pot spune exact că un sit arheologic a fost sau nu locuit într-o perioadă exactă, ci lucrează cu aproximări. De exemplu, ai putea să observi dovada marii ciume în două locuri situate la câţiva kilometri distanţă, dar nu vei putea stabili dacă boala a lovit în acelaşi an.

Citeşte continuarea în Gândul.