În ciuda radioactivităţii, descoperirea realizată în august 2016 nu a reprezentat un pericol deoarece particula este extrem de mică, însă până în prezent specialiştii au încercat să observe cum a apărut aceasta în troposferă, informează Science Alert.
”Nu este o cantitate semnificativă de deşeuri,” a declarat unul dintre cercetători, Daniel Murphy, din cadrul National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA). ”Dar existenţa unei surse atât de mici de uraniu nu o putem înţelege,” a adăugat el.
Practic, existenţa particulei reprezintă încă un mister pentru specialişti, având în vedere că era compusă din uraniu-238 şi uraniu-235. Uraniul-238 este comun în natură, dar particula de uraniu 235 este extrem de rară, au explicat cercetătorii, ceea ce însemană că aceasta ”nu provine dintr-o sursă naturală”. ”În timpul celor 20 de ani de prelevare a probelor din milioane de particule aflate în atmosferă, rareori am detectat o particulă cu un conţinut atât de ridicat de uraniu 238 şi 235,” au explicat autorii lucrării.
Uraniul-235 este un izotop capabil să susţină reacţiile în lanţ de fisiune, ceea ce înseamnă că este practic acelaşi tip de uraniu utilizat pentru armele şi combustibilii nucleari. Una dintre ipotezele propuse de cercetători sugerează că particula ar fi provenit de la un accident nuclear precum cel de la Cernobîl sau Fukushima. În urma analizei traiectoriei vântului, specialiştii au luat în considerare faptul că particula ar fi fost adusă în Alaska din regiunea Asiei sau Coreei de Nord.
”Eu cred că principala sursă este Coreea de Nord,” a declarat expertul în energie nucleară Arnie Gundersen. ”Coreea de Nord deţine un mic reactor care utilizează uraniu 235. Probabil este utilizat pentru crearea unui combustibil nou sau pentru extragerea plutoniului din combustibilul existent în reactor,” a adăugat expertul.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: