Traducerea evoluţiei endocastului în evoluţia creierului este totuşi o provocare majoră pentru lumea academică, scrie Nature.
La nivel general, se pot observa schimbări în ultimii 300.000 de ani. Spre exemplu, fosilele de la Jebel Irhoud, Maroc, pot fi considerate primele dovezi ale existenţei lui Homo sapiens. Totuşi, aceste exemplare au diferenţe faţă de unele mai recente, în sensul că endocasturile sunt mai alungite, precum cele ale Omului de Neanderthal.
S-a mai descoperit şi că doar craniile mai tinere de 35.000 de ani au aceeaşi formă globulară precum oamenii moderni, sugerând că organizarea cerebrală de astăzi a apărut acum 100.000 – 35.000 de ani. De asemenea, dimensiunea creierului de acum 300.000 de ani este echivalentă cu cea de astăzi.
Aşadar, ce fosile pot fi considerate ca fiind „oamenii moderni din punct de vedere anatomic”? Fosilele de la Jebel Irhoud, Florisbad (Africa de Sud, de acum 260.000 de ani) şi de la Omo Kibbish (Etiopia, acum 185.000 de ani) prezintă afinităţi evidente cu morfologia facială a omului modern. Pentru cercetătorul Simon Neubauer de la Max Planck, care împreună cu echipa sa au publicat un articol în Science Advances denumit ”The evolution of modern human brain” (Evoluţia creierului uman – articolul integral poate fi citit aici), acestea aparţin lui Homo sapiens, dar având în vedere forma arhaică a creierului, nu sunt oameni moderni. Chiar şi fosilele de la Skhul şi Qafzeh (Israel) şi Laetoli (Tanzania) de acum 100.000 ani nu au avut creierele dezvoltate, chiar dacă sunt numiţi oameni moderni din punct de vedere anatomic. Aşadar, terminologia „oameni moderni din punct de vedere anatomic” este demodată, fiind un termen care induce în eroare şi la care trebuie reununţat. Trebuie să recunoaştem că Homo sapiens este o specie în continuă evoluţie cu rădăcini africane.
În ceea ce priveşte evoluţia cogniţiei, a limbajului şi a altor trăsături specifice omului modern, există speculaţia că nu dimensiunea ci forma rotundă a craniului a facilitat apariţia acestora. Ideea este argumentată şi de faptul că ne naştem cu craniul alungit, iar acesta se rotunjeşte după câteva luni – o perioadă critică pentru dezvoltarea cognitivă şi a sinapselor. Mai mult decât atât, dovezile arheologice atestă că dezvoltarea cogniţiei a mers în tandem cu dezvoltarea globulară a cutiei craniene. Drept urmare, nu dimensiunea, ci mai degrabă forma creierului a dus la emergenţa omului modern actual.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
10 verigi lipsa din evolutia umana
De ce a disparut omul de Neanderthal?