Observaţiile de teren sunt complete dacă se folosesc mai multe simţuri decât văzul. O fosilă precum un fragment de os sau de cochilie poate fi uşor confundată cu o simplă piatră.
Ce o dă de gol însă este natura poroasă a fosilei, ceea ce face ca limba să rămână lipită de suprafaţa acesteia, scrie Curiosity.
Desigur, nu este necesar entuziasmul, dar ţine de gusturile fiecăruia. O simplă atingere a suprafeţei este suficientă pentru a determina textura fragmentului.
De asemenea, nu este singura instanţă în care geologii folosesc limba pentru a determina identitatea unui eşantion. Acelaşi lucru se procedează şi în cazul halitului (sarea), unde gustul sărat este o trăsătură particulară.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Savanţii au descoperit cele mai vechi fosile. Au o vechime de 3,77 miliarde de ani
Fosile descoperite pe teritoriul României, într-o expoziţie inedită în cadrul Dino Parcului Răşnov
Fosile neobişnuite: au fost descoperite rămăşiţele unei păsări cu dinţi ciudat alcătuiţi