„Ştiam că este o erupţie la scară foarte mare, echivalentă cu cea mai mare erupţie pe care am văzut-o pe uscat în secolul XX”, a afirmat Rebecca Carey, vulcanolog la Universitatea Tasmania, care a condus investigaţia erupţiei istorice din 2012.
Incidentul a fost produs de Muntele subacvatic Havre, expulzând material pe o suprafaţă de 400 de kilometri pătraţi în sud-vestul Oceanului Pacific, iar după câteva luni de la erupţie s-a observat cu ajutorul sateliţilor că materialul se întindea pe o suprafaţă de două ori mai mare decât Noua Zeelandă, scrie Science Alert.
În mediul subacvatic, urmele au uimit şi mai mult cercetătorii, care au inspectat locul în 2015 la o adâncime de 1.220 metri.
„Când am analizat hărţile realizate de AUV (autonomous underwater vehicle), am văzut un teren foarte accidentat şi credeam că sonarul era defect”, a precizat vulcanologul Adam Soule de la Woods Hole Oceanographic Institution. „Am aflat că fiecare denivelare era de fapt o rocă vulcanică gigantică, unele dintre ele de dimensiunea unor dube”.
Situl subacvatic se întinde pe o arie de 4,5 kilometri pătraţi şi are 14 conuri vulcanice, producând o structură complexă formată din roci, cenuşă, domuri de lavă şi curgeri de lavă pe fundul apei.
Pentru a înţelege scara erupţiei, care din fericire pentru viaţă a avut loc subacvatic, aceasta este de 1,5 ori mai mare decât erupţia Muntelui St. Helens din 1980 şi de 10 ori mai mare decât erupţia din 2010 a lui Eyjafjallajokull din Islanda.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Erupţie uriaşă a unui vulcan din Alaska: cenuşa s-a ridicat la 11 km deasupra Pământului
Patru oraşe din Japonia au fost afectate de erupţia vulcanului Shinmoedake – FOTO, VIDEO