Această graniţă marchează baza plăcilor continentale, conform studiului realizat de Saikiran Tharimena şi a colegilor săi de la Universtiatea Southampton din Anglia. Descoperirea lor, publicată pe 11 august în revista Science, poate rezolva o veche dezbatere cu privire la grosimea reală a crustei terestre, scrie Science News.
Fragmente de rocă rezultate în urma erupţiilor vulcanice indică faptul că roca rigidă a continentelor se extinde până la 175 de kilometri în adâncime şi care stă deasupra unui material mai vâsos al mantalei Pământului.
Totuşi, analizele vibraţiilor provenite din cutremure sugerează că grosimea continentelor poate fi de 200-300 de kilometri, trecând gradual de la o rocă rece şi rigidă, la un material fierbinte şi vâscos.
În general, până acum, seismologii au analizat cutremure de adâncime relativ mică, de doar 150 de kilometri.
Datele culese, analizând cutremure mai adânci, scot la iveală că există o tranziţie bruscă de la roca rigidă la una mai vâscoasă la o adâncime aproape similară pentru toate continentele. Spre exemplu, topirea începe la 182 de kilometri sub Africa de Sud şi la 163 de kilometri sub Antarctica. Aşadar, aceasta este limita termală, sau limita de topire a rocii, dincolo de aceasta există încă material vâscos, care nu este însă complet amorf.
Descoperirea poate ajuta savanţii să realizeze simulări mai bune ale plăcilor tectonice, observând că adâncimea acestora ajunge chiar şi în manta. De asemenea, poate oferi indicii cu privire la felul în care arăta Pământul în trecut.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
O nouă descoperire privind mişcarea plăcilor tectonice ar putea rescrie cărţile de geografie
Harta complexă a mişcării plăcilor tectonice umple un gol IMENS din istoria Pământului