Pe fundul Oceanului Arctic au avut loc erupţii puternice de metan. Efectele pot fi devastatoare

Unele dintre aceste cratere au fost descoperite de la începutul anilor ’90, dar doar acum savanţii au reuşit să carteze în detaliu fundul oceanic, scrie Live Science.

În afară de cele peste 100 de cratere gigantice, există mii de cratere mai mici, iar toate s-au format acum aproximativ 11.600 de ani. Fenomenul a avut loc din cauza retragerii calotei glaciare care a destabilizat gazul din captat în sediment.

• În 1816, Pământul nu a avut vară. Ce s-a întâmplat?
• Fundul oceanelor este „un rezervor” de plastic, arată un studiu în premieră

Karin Andreassen, geolog la Arctic University of Norway, a precizat că „(fenomenul) este analog cu evenimentele care pot avea loc în viitor”. Metanul este un gaz cu efect de seră important, astfel, studierea acestor erupţii subacvatice este importantă pentru înţelegerea modului în care pot afecta climatul.

Fenomenul din trecut arată de asemenea că numai exploziile mari care au dus la formarea craterelor cu diametrul de un kilometru au avut capacitatea de a arunca metan în atmosferă. În cazul celor mici, metanul nu a urcat mai mult de 200 de metri în coloana de apă, gazul dizolvându-se în apa oceanului.

De asemenea, savanţii au descoperit movile, umflături ale fundului oceanic în care există metan prins într-un liant de apă îngheţată. Sub anumite condiţii, apa se poate dezgheţa, eliberând cantitatea de metan conţinută. În acest sens, Andreassen şi colegii săi au folosit modelare matematică pentru a afla ce presiuni, temperaturi, adâncime şi alţi factori sunt necesari pentru a duce la o explozie a metanului.

Astfel, au descoperit că exploziile acestor movile nu pot avea loc doar din cauza retragerii calotei glaciare, un factor esenţial este chiar cantitatea de metan care trebuie să fie extrem de mare. Un astfel de loc, conform cercetătorilor, este coasta de est a Groenlandei, alături de unele bazine arctice din nordul Siberiei.

Totuşi, în ceea ce priveşte efectul asupra climatului, există multe necunoscute. Andreassen precizează că „ştim cu siguranţă că erupţiile au fost importante pentru schimbările în chimia oceanului, dar încă nu ştim cât de importante au fost pentru atmosferă şi pentru climat”.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Oceanul Arctic capătă o culoare verde într-un ritm dramatic, iar acum savanţii au aflat de ce. ”Ce se întâmplă în Arctic nu rămâne în Arctic”

Calota glaciară a Oceanului Arctic se topeşte într-un ritm alarmant: a fost atins un nou record negativ

Descoperire alarmantă a cercetătorilor: Oceanul Arctic ar putea rămâne fără gheaţă până în 2040

Savanţii au pus la cale un plan ambiţios de a reîngheţa Oceanul Arctic