Pisicile din ziua de astăzi, pe care mulţi dintre noi le alegem ca animale de companie, au evoluat dintr-o specie extrem de solitară, pisica sălbatică africană. Aceste pisici au fost domesticite în colonii, unde ele au găsit adăpost şi hrană la discreţie, scrie Gândul.
Capacitatea lor de a trăi în grupuri sociale a fost exploatată de oameni timp de mii de ani. Înainte de a-şi da seama că pisicile pot fi animale de companie foarte bune, acestea au fost folosite pentru că aveau capacitatea de a scăpa comunităţile de rozătoarele care distrugrau culturile de cereale.
În prezent, pisicile sunt una dintre cele mai populare specii de animale de companie din lume. Numai în Marea Britanie există peste 10 milioane de persoane care trăiesc în casă cu o pisică, ceea ce înseamnă că un sfert dintre gospodăriile britanice deţin cel puţin o pisică.
Este clar, deci, că pisicile au o serie de caracteristici în comun cu alte specii de animale de companie. Ele sunt capabile să satisfacă nevoia oamenilor de a avea o legătură puternică cu un animal, oferindu-le stăpânilor sprijin social şi emoţional. Iar această legătură este, cu siguranţă, una puternică, având în vedere că oamenii ajung să accepte comportamentele nedorite ale felinelor, cum ar fi inclinaţia către vânarea şi uciderea altor animale – şoareci sau păsări.
Pisicile nu au fost la fel de studiate din punct de vedere comportamental ca ceilalţi cei mai buni prieteni ai omului, câinii. Totuşi, s-a demonstrat că şi pisicile sunt capabile să stabilească legături puternice cu stăpânii lor, cu toate că nu îndeplinesc rolul de apărare pe care îl au, de cele mai multe ori, câinii.
Citeşte continuarea în Gândul!