Cât de puternică era muşcătura uriaşilor dinozauriT-Rex? Putea PULVERIZA oasele şi asta nu e tot
Pulverizarea oaselor duce la absorbţia facilă a măduvei şi a mineralelor care erau indisponibile carnivorelor mai mici, scrie Daily Mail.
Autorul acestui studiu, Paul Gignac (Oklahoma State University), a precizat: „combinarea forţei impresionante a muşcăturii şi dinţii robuşti au făcut ca T-Rex să fie un dinozaur particular”.
Această capacitate de pulverizare a oaselor este numită şi osteopatie. Aceasta apare de obicei la mamiferele carnivore actuale precum lupii şi hienele, dar nu la reptile din cauza formei dinţilor. Problema formei dinţilor apare însă şi la T-Rex, ceea ce i-a făcut pe cercetători să se întrebe cum reuşea această specie să pulverizeze oasele.
Dilema aceasta a fost rezolvată de studiul recent, în care cercetătorii au analizat felul în care muşchii crocodililor actuali, care sunt rude apropiate dinozaurilor, contribuie la forţa muşcăturii. Apoi au comparat rezultatele cu structura craniană a păsărilor, care sunt „dinozaurii moderni”, generând un model pentru T-Rex.
O parte esenţială a studiului era înţelegerea modului în care forţa era transmisă dinţilor, întrucât simpla forţă masivă nu garanează şi pulverizarea oaselor. Cercetătorii au aflat că T-Rex rodea prada, mişcare similară cu muşcăturile mamiferelor carnivore de astăzi. În afară de aceste mişcări, dinozaurul îşi folosea dinţii ca un ciocan pentru a fractura oasele.
Studiul a relevat astfel modul sofisticat prin care T-Rex se hrănea. Mai mult decât atât, este probabil ca limitarea forţei muşcăturii să nu fi avut drept cauză muşchii, ci rezistenţa dinţilor, problemă întâlnită şi la alte reptile precum crocodilii – dinţii sunt prea fragili pentru forţa muşchilor mandibulei.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: