Repopularea castorilor de pe râul Tisa, o acţiune vulnerabilă
Printre aspectele semnalate de managerul proiectului RO02-0013 – Studiu integrat privind contribuţia ecosistemelor din ariile protejate Natura 2000: Pricop-Huta-Certeze şi Tisa Superioară la dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale (SIENPHCTS)”, Răzvan Bătinaş, se amintesc „o serie de amenajări la nivelul albiei, care au presupus printre altele crearea unui dig de protecţie a localităţilor în contextul derulării unor fenomene extreme din punct de vedere hidrologic, dig care poate să ridice anumite obstacole în ceea ce priveşte biodiversitatea, şi respectiv conservarea unor specii.
Considerăm că acest aspect ar putea să fie vulnerabil pentru o serie de specii şi, în special, pentru castori care au fost semnalaţi în zonă şi localnicii ne-au transmis că prezenţa lor nu mai este la fel de densă aşa cum se petrecea în trecut”.
În cadrul documentării pe teren, echipa clujeană a fost însoţită de doi membri ai Institutului Norvegian pentru Cercetarea Naturii, Halley Duncan şi Eivind Aronsen. Halley Duncan, cercetător şi specialist în managementul castorilor, consideră că „Sunt multe habitate foarte bune în România, după standardele europene. Multe dintre ele sunt însă degradate într-o anumită măsură prin poluare sau din alte cauze. În interesul oamenilor şi al naturii, ar fi util ca habitatele să fie restaurate”.
În opinia sa, cele mai importante aspecte ce trebuie soluţionate sunt prevenirea şi eliminarea surselor de poluare existente „Cele mai importante lucruri, din experienţa mea de până acum, sunt controlul poluării care afectează de exemplu populaţia piscicolă, ca şi refacerea pădurilor, afectate de tăierile abuzive”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: