Sfârşitul tragic al mamuţilor: Ultimele animale au murit din cauza unor mutaţii genetice grave

Experţii susţin că mamuţii lănoşi (Mammuthus primigenius) au suferit o ,,degradare genetică” atunci când numărul lor a scăzut din cauza unor mutaţii, care au accelerat dispariţia speciei, notează Science Alert. 

,,Este ca un fel de tragedie grecească care este scrisă în ADN-ul mamuţilor,” spune geneticianul evoluţionist, Rebekah Rogers din cadrul Universităţii din Carolina de Nord. Pentru a urmări parcursul sănătăţii animalelor din momentele de glorie până în primele faze ale dispariţiei, Roger şi biologul Monty Slatkin au comparat genomii extraşi din doi mamuţi blănoşi care au trăit acum 40.000 de ani, respectiv 3.700 de ani. 

O mare parte din populaţia de mamuţi blănoşi a dispărut acum 10.000 de ani, dar mai multe exemplare au reuşit să supravieţuiască pe insule izolate. 

Unul dintre mamuţi a trăit acum 4.300 de ani în cadrul unei mici populaţii care cuprindea doar 300 de animale. Al doilea mamut lânos a trăit acum 45.000 de ani pe continentul Siberian. Când au fost comparate ambele specimene, experţii au descoperit că populaţia de mamuţi aflată pe insula Wrangel  deţinea nenumărate gene dăunătoare care nu erau prezente la speciile de pe continent. 

,,În cazul mamuţilor de pe insulă am descoperit un număr mare de mutaţii, care au apărut înainte de dispariţia speciei,” spune Roger. 

Printre alte mutaţii, experţii au descoperit că mamutul de pe insula Wrangel şi-a pierdut nenumăraţi receptori olfactivi, fiindu-i foarte greu să simtă mirosuri, precum cel al feromonilor, care le-a afectat modul de reproducere. 

O altă mutaţie a genei FOXQ1 a afectat structura blănii mamutului, care a condus la subţierea firelor de păr. În condiţiile vitrege din insula Wrangel, blana subţire le-a îngreunat supravieţuirea mamuţilor. De asemenea aceştia sufereau de arsuri generate de refluxul esofagian. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: