Ouăle de dinozaur aveau nevoie de şase luni sau mai mult să eclozeze. Cum a fost posibilă, însă, marea migraţie
De câteva decenii, studiile au confirmat similaritatea dinozaurilor cu păsările, precum sângele cald sau penele.
Totuşi, similarităţi există şi cu reptile precum crocodilii, iar noi descoperiri confirmă aceste asemănări, mai ales în ceea ce priveşte timpul de eclozare.
Oamenii de ştiinţă au dezvăluit că, prin utilizarea unei noi tehnici pe fosilele foarte rare de ouă neeclozate, au determinat că acei embrioni aveau nevoie de un timp dublu faţă de păsările de astăzi de aceleaşi dimensiuni. Această tehnică presupune analizarea dinţilor embrionilor.
Liniile diurne de creştere observate la dentina dinţilor embrionilor de dinozaur. Credit: G.M. Erickson
Această descoperire aduce în lumină o idee despre comportamentul dinozaurilor: era dificil pentru unele specii de dinozauri să aibă grijă o perioadă atât de îndelungată de timp. În plus, dezavantajul este clar în contextul extincţiei acestora în urma impactului asteroidului de acum 65 de milioane de ani, din cauza dificultăţii cu care se înmulţeau.
Perioada lungă de incubaţie ridică şi problema migraţiei, aşa cum dezvăluie Gregory M. Erickson de la Florida State University, conducătorul acestui studiu: „Cum au putut migra dinozauri, dacă, aşa cum sugerează unii, stăteau o mare parte din an cu ouăle lor?”. Acesta sugerează că ouăle era îngropate, acelaşi comportament fiind observat şi la reptilele de astăzi. Această ipoteză este susţinută şi de analizarea cojilor, având consistenţă poroasă, ceea ce a dus la concluzia că erau făcute pentru a rezista condiţiilor îngropării în sol.
Aşa cum am menţionat anterior, timpul crescut de incubare este un dezavantaj adaptativ, pe lângă timpul mare de maturizare şi talia mare, alături de sângele cald, le făcea să piardă multă energie.
Sursa: New York Times
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Cum arătau de fapt dinozaurii? Noi descoperiri sugerează că „Jurassic Park” ar trebui revizuit