Studiile arată că există unele specii de păsări care pot fi considerate păsări-parazit. Un exemplu este specia Molothrus rufoaxillaris din America de Sud, care îşi depozitează ouăle în cuiburile altor păsări. Pentru a reuşi acest lucru deloc simplu, este nevoie de foarte multă viclenie pentru a nimeri timpul potrivit de depunere, dar şi timpul în care acestea pot reveni la cuib.
Pentru ca acest lucru să aibă succes (iar cercetătorii au observat că are), este nevoie ca păsările să intuiască comportamentul „păsărilor-gazdă”, ceea ce denotă o inteligenţă complexă. Înainte de a depune ouăle, acestea vizitau cuibul, pentru a observa perioadele în care victimele lipseau.
De asemenea, după depunere, păsările-parazit s-au întors la cuib, chiar şi de 40 de ori. O altă specie pe nume Molothrus bonariensis nu obişnuieşte să se întoarcă la cuiburile pe care le-a parazitat întrucât are un alt obicei, mai dăunător pentru victime: distruge ouăle originale din cuib, astfel nedorind să-şi distrugă proprii pui.
O altă specie din America de Nord, Molothrus ater, prezintă acelaşi comportament dăunător, toate păsările-parazit punând astfel în pericol unele populaţii de păsări ale căror cuiburi sunt folosite pe post de gazdă.
Totuşi, nu impactul acestor păsări nu trebuie exacerbat, în condiţiile în care s-a observat că activitatea umană are un rol important în diminuarea populaţiilor acestor păsări.
Cercetătorii au pus numele acestui fenomen: „comportament mafiot”. Prin acesta păsările sunt scutite de efortul de a avea grijă de proprii pui, lăsând acest lucru pe seama altor păsări, cel puţin în faza de incubaţie.
Sursa: Science Magazine
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: