Ministerul Mediului propune împuşcarea a 1691 de animale sălbatice strict protejate. WWF: O nouă victorie a intereselor vânătoreşti

Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care cotele stabilite de autorităţi se bazează pe un studiu care propune împuşcarea a 68 de râşi şi 474 de pisici sălbatice, fără să existe înregistrate pagube cauzate de aceste specii, se arată într-un comunicat de presă al WWF.

• Pământul se încălzește în cel mai rapid ritm din istoria măsurătorilor
• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori

Potrivit acestora, autorităţile nu propun nicio alternativă la vânătoare, cum ar fi implementarea de măsuri de prevenire a conflictelor cu animalele sălbatice, câini la stână, garduri electrice, repelente etc. Nici măcar sistemul de compensaţii, existent în acest moment, nu funcţionează eficient.

”În plus, deşi studiile de specialitate realizate de WWF şi alte ONG-uri arată că estimările efectivelor de animale sălbatice nu corespund cu realitatea, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor continuă să ignore experţii în conservare pe care îi consultă, legislaţia europeană aflată în vigoare şi cauzele reale ale problemelor”, afirmă WWF.

Singura soluţie acceptată: împuşcarea a 552 de urşi, 657 de lupi, 482 de pisici sălbatice

Ordinul ministerial este în dezbatere publică până la sfârşitul acestei săptămâni şi propune împuşcarea a 552 de urşi, 657 de lupi şi 482 de pisici sălbatice. Cotele sunt propuse în condiţiile în care ministerul acceptă parţial argumentarea celor care au făcut studiul – un colectiv al facultăţii Transilvania din Braşov, adică doar  pentru urşi, lupi şi pisici sălbatice. Acelaşi studiu nu mai este considerat valabil când vine vorba de stabilirea cotelor pentru râs, deşi nu se oferă vreo explicaţie în acest sens. Mai mult, deşi 6 din 9 experţi din grupul consultativ pe carnivore mari au contestat studiul pe care se bazează hotărârea şi au cerut refacerea lui, opiniile lor au fost ignorate, atrage atenţia avertizează WWF România.

WWF România a arătat că un sistem de raportare şi administrare în care vânătorii numără, gestionează, împuşcă şi fac profit de pe urma animalelor sălbatice va genera erori grave, având în vedere că toate pârghiile de control se concentrează în mâna celor care au şi un interes economic direct.

”Observaţiile noastre din teren au arătat că estimările gestionarilor de fonduri cinegetice sunt mult supraevaluate. Mai mult, odată confruntate estimările oficiale cu cele realizate de WWF, mai multe fonduri de vânătoare şi-au redus dramatic efectivele raportate, în unele cazuri ajungând la cifre de cinci ori mai mici decât cele raportate iniţial”.

În anul 2014, WWF-România şi Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice (ACDB) au arătat că rata de creştere cu 10% a ursului brun în Maramureş este neobişnuită în raport cu caracteristicile biologice ale speciei, fiind mai mare chiar decât în Suedia, ţara cu cea mai spectaculoasă creştere a populaţiei de urs brun în ultimii ani – 4.7%. Observaţia cifrelor oficiale din judeţele Vrancea şi Harghita ne-au indicat cifre de creştere cu 50% mai mari decât oriunde în lume, deşi calitatea habitatului nu este comparabilă cu cele din America de Nord sau din unele părţi al Europei.

În aceste condiţii WWF România, ACDB şi Grupul Milvus se opun clar ordinului şi cer refacerea studiului pe baza căruia ministerul doreşte să autorizeze noile cote de împuşcare a animalelor sălbatice.

Pagube de până în 800 000 de lei, profit de 22 ori mai mare

Pagubele raportate în studiu sunt de 66.779 de lei în cazul lupului şi 78.3018 de lei în cazul ursului, pentru pisica sălbatică şi râs nefiind înregistrate pagube cauzate de aceste specii. Puse în contextul milioanelor de euro generate de industria vânătorii pentru aceleaşi specii – un trofeu de urs valorează în medie 8000 de euro – motivaţia din spatele acestui ordin devine cel puţin îndoielnică. Mai mult, chiar dacă aceste compensaţii nu sunt semnificative la nivel macro, al unui buget de stat, ele se plătesc cu întârzieri semnificative iar procesul este îngreunat pentru păgubit.

Rezolvarea problemei: revizuirea cotelor şi oferirea unor soluţii alternative

WWF  România, ACDB şi Grupul Milvus solicită Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor revizuirea cotelor şi identificarea fără întârziere a soluţiilor alternative de a gestiona eventualele conflicte între speciile sălbatice şi comunităţile locale.

”Ursul, lupul, râsul şi pisica sălbatică sunt protejate prin lege, nu doar la nivel naţional, ci european, prin directiva Habitate. Deşi această lege prevede clar că aprobarea cotelor de derogare se poate face doar dacă sunt prezentate soluţii alternative, studiul prezintă vânătoarea ca unica soluţie de reducere a pagubelor. Pentru a continua vânarea carnivorelor mari şi după aderarea noastră la Uniunea Europeană s-au invocat mereu pagubele produse de aceste animale. Cu toate că vânătoarea nu rezolvă această problemă, nivelul pagubelor raportate tot de vânători creşte de la an la an pentru a justifica decimarea tot mai agresivă a carnivorelor mari. În acest fel autorităţile tratează doar simptomele, dar ignoră cauzele reale ale problemelor, ca despăduririle, lipsa unui sistem de compensaţii eficiente în cazul pagubelor produse de aceste specii, lipsa de securizare a comunităţilor locale sau absenţa unei strategii pentru carnivorele mari din pădurile României. Mai mult, deşi experţii şi societatea civilă cer de ani buni un recensământ a speciilor de animale sălbatice, bazat pe date şi fundamentare ştinţiifică, autorităţile aleg de fiecare dată să se bazeze pe cifrele vânătorilor, singurii interesaţi în împuşcatul animalelor sălbatice”.