Cum a devenit balena cu cocoaşă ,,gardianul oceanelor”

În mai 2012, cercetătorii au observat cum un grup de balene ucigaşe atacau o balenă gri şi pe puiul acesteia în golful Monterey din California. După ce s-a zbătut, puiul a murit. Două balene cu cocoaşă se aflau în apropiere, după ce puiul de balenă a fost ucis în zonă şi-au făcut apariţia alte 14 balene cu cocoaşă, pentru a nu lăsa orcile să mănânce puiul.

,,Una dintre balenele cu cocoaşă părea că stă nemişcată lângă puiul de balenă în timp ce emitea sunete şi dădea din coadă de fiecare dată când un ucigaş se apropia pentru a-şi devora prada,” a declarat Alisa Schulman-Janiger, cercetător în cadrul California Killer Whale Project.

Timp de şase ore balenele au lovit prădătorii cu coada şi aripioarele lor. Deşi în jurul lor se aflau mai multe crustacee, mâncarea preferată a balenelor cu cococaşă, acestea nu au abandonat cadavrul. Încă nu este clar de ce balenele riscă să se rănească şi să îşi piardă atâta energie pentru a proteja alte specii. Însă acesta nu este un caz izolat. În ultimii 62 de ani balenele cu cocoaşă au avut peste 115 interacţiuni cu balenele ucigaşe, conform unui studiu publicat în iulie.

Cea mai acceptată explicaţie biologică şi logică pentru comportamentul de veghe al balenelor cu cocoaşă este primirea unui beneficiu de pe urma interacţiunii cu orcile. 

De exemplu, orcile sunt cunoscute pentru că atacă balenele cu cocoaşă, balenele fiind cel mai vulnerabile atunci când sunt pui. Când ajung la maturitate acestea pot face faţă unui întreg grup de balene ucigaşe. Aşadar, comportamentul de ,,salvator” a evoluat pentru a ajuta specia să treacă de primele faze ale vieţii.

Însă, în ultimii zeci de ani, oricile au atacat balenele doar în 12% din cazuri. În peste 89% din cazuri acestea au atacat foci, lei de mare, marsuinii şi alte mamifere marine.

În cadrul unui incident o balenă cu cocoaşă a încercat să salveze o pereche de peşti oceanici mola de orci. Schulman-Janiger afirmă că toate balenele cu cocoaşă interferează cu balenele ucigaşe, majoritatea având deja cicatrici de la atacurile de când erau pui. O altă ipoteză se referă la sunetul pe care orcile îl scot, acesta atrăgând balena cu cocoaşă fără ca ea să ştie cine este prada.

Unii cercetători consideră că este vorba despre un fenomen mult mai complex, altruismul.

,,Nu consider că este atât de surprinzător, că un cetaceu vine în ajutorul unui membru din altă specie,” a declarat Lori Marino, preşedintele Wale Sanctuary Project. Balenele cu cocoaşă sunt capabile să gândească, să ia decizii şi să comunice, afirma Marino.

,,Luate laolaltă, aceste atribute sunt ale speciilor cu un grad de inteligenţă crescut, capabil de răspunsuri empatice,” a adăugat ea.

Sursa: National Geographic

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: