Descoperire importantă despre dispariţia mamuţilor lânoşi

Un studiu, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că ultimul grup cunoscut de mamuţi lânoşi a murit din cauza lipsei unei surse de apă potabilă.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

Potrivit BBC, bestiile Epocii de Gheaţă trăiau pe o insulă izolată din apropierea coastei din Alaska, iar cercetătorii le-au datat decesul în urmă cu 5.600 de ani. Aceştia sunt de părere că un climat cu temperaturi ridicate a condus către secarea lacurilor, fapt ce a dus la inabilitatea animalelor de a-şi nevoia vitală.

Majoritatea mamuţilor lânoşi au murit în urmă cu 10.500 de ani, iar specialiştii cred că oamenii care îi vânau şi schimbările climatice au jucat un rol primordial în extincţia lor.

Grupul de mamuţi lânoşi care trăia pe Insula Sfântul-Paul, localizată în Marea Bering, a reuşit să mai supravieţuiască încă 5.000 de ani.

Acest studiu, publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences, sugerează că aceste animale au avut de înfruntat şi alte obstacole.

Odată cu încălzirea planetei după Epoca de Gheaţă, nivelul mării a crescut şi a cauzat micşorarea în dimensiune a insulei pe care trăiau mamuţii. Asta înseamnă că unele lacuri s-au pierdut în ocean, iar odată ce apa sărată monopoliza terenul, sursele de apă dulce, potabilă, se diminuau într-un ritm alarmant.

Giganţii lânoşi au fost forţaţi să împartă rezerve de apă insuficiente.

„În timp ce lacurile au secat, animalele s-au adunat în jurul puţinelor surse de apă care au mai rămas, iar din cauza greutăţii excesive, au măcinat vegetaţia din jur – fapt ce poate fi observat astăzi în cazul elefanţilor. Acest fapt le-a permis eroziunilor şi sedimentelor să pătrundă în sursa de apă, ceea ce a diminuat cantitatea de apă potabilă”, a declarat autorul principal al studiului, profesorul Russell Graham, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania.

„Mamuţii au contribuit la propria extincţie”.

Acesta a mai declarat că dacă nu ar fi existat suficiente precipitaţii şi zăpada topită (ca urmare a încălzirii climei), care au alimentat lacurile secate, animalele ar fi avut o moarte mai rapidă.

„Ştim că elefantul modern necesită între 70 şi 200 litri de apă pe zi. Presupunem că aceasta este şi cantitatea necesară unui mamut, deci insuficientă”.

Cercetătorii mai spun că schimbările climatice care au loc în ziua de azi ar putea avea un impact similar asupra insulelor de dimensiuni reduse, cu riscul ca apa potabilă insuficientă să pericliteze viaţa animalelor şi a oamenilor.

Comentând asupra studiului, Love Dalen, profesor în genetică evoluţionistă la Muzeul de Istorie Naturală din Suedia, a declarat : „Cu această lucrare, populaţia mamuţilor lânoşi din Insula Sfântul-Paul devine cea mai înţeleasă şi bine descrisă extincţie preistorică”.

„În perspectivă, acest studiu subliniază sensibilitatea populaţiilor mici la schimbările climatice”, a conchis acesta.

Sursa: Mediafax