Preoţii japonezi studiază situaţia climei de mai bine de 500 de ani. Ce legendă îi fascinează şi acum pe slujitorii zeilor Shinto
Lacul Suwa se află în Munţii Kino din centrul Japoniei, într-o regiune cunoscută sub pseudonimul de „Alpii Japonezi”. Atunci când lacul îngheaţă, schimbările de temperatură determină gheaţa să se extindă şi să se contracte, formând la suprafaţă o structură asemănătoare unei creste. Legenda spune că formaţiunea, denumită „omiwatari”, este realizată de zeii Shinto, în timp ce traversează lacul. În fiecare an, începând cu 1443, preoţii care trăiesc în apropierea sanctuarului de pe marginea lacului Suwa au înregistrat cu atenţie data la care apare creasta.
Când oamenii de ştiinţă doresc să studieze situaţia climei din trecut, ei sunt nevoiţi întotdeauna să utilizeze probe indirecte, precum schimbările din structura inelelor copacilor, straturile de gheaţă sau depozitele de polen. Cu toate acestea, studiile care au ca subiect evoluţia gheţii din Japonia, cele mai lungi de acest gen, ne oferă informaţii ce se referă în mod direct la comportamentul climei de-a lungul timpului.
John Magnuson, un ecologist din cadrul Universităţii din Wisconsin-Madison, a analizat datele obţinute de japonezi în anii 1990, convocând atunci un grup internaţional de oameni de ştiinţă pentru a compara rezultatele estimărilor referitoare la evoluţia gheţii de pe întreg cuprinsul Emisferei Nordice. De-abia în urmă cu nu foarte mult timp, ecologistul a reuşit, împreună cu cercetătorul Sapna Sharma (Universitatea York, Toronto), să investigheze, în mod amănunţit, cele mai vechi dovezi ale interpretării comportamentului gheţii.
Magnuson, Sharma si colegii lor au consultat experţi, care s-au ocupat de traducerea textelor realizate în limba japoneză. Unele dintre acestea erau inscripţionate pe hârtie de orez. În cazul lacului Suwa, experţii au fost nevoiţi să decodifice un calendar, care nu diferită foarte mult de cel occidental, dar variază în funcţie de sanctuarul în care a fost realizat.
Rezultatele studiului lor a fost publicat în revista „Nature Scientific Reports” şi arată că, de la Revoluţia Industrială şi până acum, schimbările din timpul procesului de îngheţare al apei s-au accelerat în timp. Acest lucru sugerează că ritmul anual de îngheţare a devenit strâns legat de concentraţiile de dioxid de carbon din atmosferă.
Mai mult decât atât, evenimentele extreme au devenit din ce în ce mai frecvente. Astfel, în primii 250 de ani în care preotii shintoişti au înregistrat apariţia creastei de gheaţă pe lacul Suwa, au existat doar trei ani în care lacul nu a îngheţat. Între 1955 şi 2004, au fost 12 ani în care lacul nu a îngheţat. Între 2005 şi 2014, au fost doar cinci ani în care acest fenomen nu s-a produs.
Oamenii de ştiinţă susţin că înregistrări ar trebui să constituie un semn de alarmă pentru omenire, care, pentru a supravieţui schimbărilor climatice, se vede nevoită să coopereze şi să se adapteze în mod constant. În cazul în care concentraţiile atmosferice de dioxid de carbon şi temperatura aerului continuă să crească, cercetătorii susţin că, la un moment dat, zeii Shinto vor traversa lacul Suwa pentru ultima oară.
Sursa: nationalgeorgaphic.com
Vă mai recomandăm şi: O decizie luată de AccuWeather, aplicaţia meteo pe care o folosim foarte mulţi, a INDIGNAT meteorologii: ”Suntem în domeniul horoscoapelor aici, nu al ştiinţei” FOTO+VIDEO