Conşiinţa de sine sau cunoaşterea de sine a fost studiată de mai multe ori prin examinarea răspunsurilor primite de la copii şi animale.
Câinii au conştiinţă de sine, iar aceasta devine mai pronunţată în raport cu înaintarea în vârstă, potrivit unui studiu realizat de Univesitatea din Tomsk.
O dovadă a conştiinţei de sine, a propriului corp şi identităţii poate fi obţinută prin capacitatea individului de a utiliza propria reflecţie în scopul de a identifica şi atinge un semn anumit (de obicei un punct roşu) pe faţă, cap sau alte părţi ale corpului în timpul unei perioade de neatenţie. Acest test este cunoscut ca ”Testul oglinzii”, iar multe cercetări au fost efectuate pe copii sau cimpanzei care foarte uşor s-au putut identifica într-o oglindă şi au atins semnele distinctive puse de cercetători pe corpurile lor.
„Când a ajuns să mă intereseze acest aspect al etologiei, am cercetat multă literatură de specialitate şi am descoperit că capacitatea de a recunoaşte propria imagine în oglindă este o abilitate extrem de rar întâlnită la regnul animal. Până acum, numai oamenii si maimutele mari (excludem gorilele), un singur elefant asiatic, câţiva delfini, coţofenele eurasiatice şi unele furnici au trecut testul de auto-recunoaştere, cu oglinda (MSR). O gamă largă de specii nu a fost capabilă să treacă testul, inclusiv mai multe specii de maimute, urşi panda giganţi, lei de mare, păsări şi câini”, afirmă cerectătorul Roberto Cazzolla Gatti, de la Universitatea de Stat din Tomsk.
Câinii nu au manifestat nici-un interes de a se uita în oglindă, dar o adulmecau sau urinau în jurul ei. Câinii, lupii şi delfinii au demonstrat un nivel înalt de complexitate cognitivă, dar încercările precedente de autorecunoaştere sau autoidentificare ale acestor animale au fost neconcludente.
„Potrivit datelor, câinii sunt mai puţin sensibili la stimulii vizuali spre deosebire de oamenii şi multe maimuţele. Probabil acest lucru e partea slabă a acestui test, testul oglinzii necesită, în principal, capacităţi senzoriale”, afirmă Gatti.
„Am crezut că un nou test, capabil să se deplaseze dincolo de versiunea de oglindă, trebuie aplicat şi l-am numit „testul mirosului de auto-recunoaştere (STSR)” ( testul lui Marc Bekoff, care a măsurat cât de mult un câine miroase propria urină şi cat timp miroase urina altor câini). Datorită acestui test am obţinut dovezi semnificative de auto-identificare la câini. Aceste cerectări pot juca un rol crucial în a demonstra că capacitatea de autoidentificare nu este o caracteristică specifică numai maimuţelor mari, oamenilor şi altor câteva animale, dar aceaste rezultate depind de modul în care cercetătorii încearcă să verifice”, a declarat Roberto Cazzolla Gatti.
Experimentul a fost efectuat pe 4 câini. Gatti a colectat probe de urină de la fiecare. Apoi, el a prezentat animalelor urina depozitată în containere pentru testul olfactiv de auto-recunoaştere. Testele au fost repetate de patru ori pe an, la începutul fiecărui sezon. S-a demonstrat că acest test este o versiune modificată a testului oglindă.
Rezultatul testului a fost surprinzător: Toţi câinii au petrecut mai mult timp pentru a mirosi mostrele de urină ale celorlalţi câini decât propria lor urină. Acest comportament a confirmat ipoteza că aceste animale par să-şi cunoască propriul miros, aşa că sunt mai puţin interesaţi de el, şi prin urmare au demonstrat o conştiinţă de sine.
Suplimentar, studiul a găsit corelaţia dintre vârsta câinilor şi indetitatea acestora, analizând timpul pe care aceştia l-au folosit pentru a mirosi mostrele de urină. Rezultatele confirmă cu siguranţă ideea că recunoaşterea de sine creşte odată cu înaintarea în vârstă, la fel ca la cimpanzei şi oameni.