Dinozaurii au avut sângele cald
Paleontologl Michael D’Emic, profesor la Universitatea Stony Brook din New York, a ajuns la această concluzie încercând să analizeze metabolismul dinozaurilor, în funcţie de greutatea corporală şi de ritmul de creştere al acestor animale, calculate pe baza fosilelor din mai multe specii, inclusiv ale celebrului Tyrannosaurus rex.
Cercetătorul american a dorit să verifice prin studiul său concluziile formulate anul trecut de alţi oameni de ştiinţă, potrivit cărora dinozaurii nu aveau nici sânge cald, nici sânge rece, ci aveau un metabolism intermediar.
Savanţii sunt prinşi într-o dezbatere ce datează încă din secolul al XIX-lea, încercând să afle dacă dinozaurii erau vieţuitoare lente, greoaie, cu sânge rece – aşa cum se credea iniţial – sau prezentau o fiziologie tipică pentru animalele cu sânge cald, care le permitea un stil de viaţă plin de vigoare şi rapiditate.
„Principala concluzie a studiului meu este aceea că dinozaurii care au fost studiaţi până în prezent erau, în medie, animale cu sânge la fel de cald precum mamiferele care trăiesc în zilele noastre”, a declarat Michael D’Emic, adăugând că studiul din 2014 a subestimat ritmul de creştere al dinozaurilor şi ar fi trebuit să analizeze dinozaurii inclusiv dintr-un punct de vedere statistic, în interiorul grupului de vieţuitoare din care fac parte păsările din epoca modernă.
Păsările, care au evoluat dintr-un grup de dinozauri cu pene, de mici dimensiuni, în urmă cu 150 milioane de ani, sunt vieţuitoare cu sânge cald.
Studiul din 2014 a evaluat metabolismul pentru 21 de specii de dinozauri folosind o formulă care a ţinut cont de masa lor corporală – calculată cu ajutorul fosilelor descoperite de cercetători -, dar şi de ritmul lor de creştere, indicat de inelele de creştere din fosilele osoase, după modelul inelelor de creştere din trunchiurile de copaci. Printre speciile analizate s-au aflat atât prădători, precum T-rex, dar şi dinozauri erbivori.
Savanţii au comparat aceste informaţii cu date provenind de la mamifere, păsări, peşti şi reptile din epoca modernă.
Profesorul Michael D’Emic a reanalizat aceleaşi date pentru a ajunge la concluzia că dinozaurii erau vieţuitoare cu sânge cald. Studiul său a fost publicat în revista Science.
Autorii studiului din 2014 au contestat, joi, concluziile formulate de Michael D’Emic. „Nu suntem de acord cu criticile sale şi considerăm că toate concluziile noastre originale sunt în continuare valabile”, a declarat biologul John Grady, profesor la Universitatea New Mexico din Statele Unite ale Americii.
„Prin compararea ritmului de creştere al dinozaurilor cu rata de creştere observată în rândul vertebratelor actuale se observă în mod clar că dinozaurii non-aviari erau mezotermici”, a adăugat John Grady, folosind un termen lingvistic care se referă la metabolismul intermediar.
Animalele terestre cu sânge cald, precum mamiferele şi păsările, nu au ajuns niciodată la dimensiunile corporale ale dinozaurilor. Însă Michael D’Emic spune că sângele cald nu i-ar fi împiedicat pe dinozauri să atingă dimensiuni uriaşe, deşi aceste animale ar fi avut nevoie de o serie de adaptări fiziologice pentru a preveni supraîncălzirea corpurilor lor impresionante.
„Terra era în general mai caldă în epoca dinozaurilor, iar supraîncălzirea ar fi putut fi o problemă pentru ei. Totuşi, cei mai mari dinozauri aveau oase goale în interior, pline cu aer, în scheletele lor şi, cel mai probabil, aveau saci cu aer de mari dimensiuni în alte părţi ale corpurilor lor, la fel cum au păsările din zilele noastre”, a adăugat Michael D’Emic.
Dinozaurii ar fi fost înzestraţi astfel cu „un sistem de ventilare naturală” în interiorul corpului, care i-ar fi ajutat să se răcorească, a adăugat profesorul american.