Geologii au rezolvat unul dintre cele mai mari mistere ale Pământului: cum a ajuns India să migreze din lateralul Africii până în sudul Asiei?
Ulterior, în urmă cu 80 de milioane de ani, noul continent a început să înainteze cu o viteză mult mai mare spre nord, mişcându-se cu circa 15 centimetri pe an, de două ori mai repede decât cea mai rapidă mişcare tectonică modernă.
Continentul s-a ciocnit de Eurasia cu 50 de milioane de ani în urmă, iar în urma coliziunii Munţii Himalaya au devenit cei mai înalţi din lume.
Cercetătorii s-ar străduit ani de zile să găsească o explicaţie pentru modul în care India a ajuns să se deplaseze atât de rapid spre nord, după ce s-a despărţit de Gondwana.
Acum, geologii de la MIT au reuşit să ofere un răspuns acestui mister. India a fost atrasă spre nord de combinarea a două zone de subducţie – regiuni din mantaua Pământului unde marginea unei plăci tectonice se scufundă sub o altă placă tectonică. Când o placă tectonică se scufundă, ea trage cu sine zone mari de la suprafaţă sau chiar continente.
Geologii sugerează că două astfel de plăci tectonice ar putea oferi o putere destul de mare cât să facă India să migreze către Eurasia, dublându-i viteza de deplasare.
Echipa de cercetători a descoperit o serie de relicve ale ceea ce ar fi putut fi două zone de subducţie luând mostre şi datând rocile din regiunea Himalaya. Ei au dezvoltat ulterior un model pentru un sistem de subducţie dublu şi au determinat că mişcarea Indiei ar fi putut să depindă de doi factori din cadrul acestuia, respectiv de lăţimea plăcilor de subducţie şi de distanţa dintre ele. Dacă acestea ar fi fost destul de înguste şi destul de îndepărtate ar fi putut cauza mişcarea mai rapidă a Indiei spre Eurasia.