Prima fosilă de pui de rinocer lânos, veche de 10 milenii, descoperită în Siberia

Cadavrul acestei vieţuitoare dispărute de pe Terra – care a trăit în urmă cu cel puţin 10.000 de ani şi este primul pui de rinocer lânos descoperit vreodată – s-a conservat foarte bine în permafrostul siberian, iar savanţii ruşi speră că vor putea să extragă ADN.

Un vânător local a descoperit puiul de rinocer lânos în septembrie 2014, îngropat într-o viroagă aflată lângă un curs de apă care traversează cea mai mare şi mai friguroasă regiune a Rusiei, Republica Saha, cunoscută şi sub numele de Iacuţia.

Iniţial, vânătorul a crezut că era vorba de cadavrul unui ren, dar apoi a văzut cornul specific rinocerilor şi şi-a dat seama că a făcut o descoperire istorică – primul pui de rinocer lânos descoperit în epoca modernă.

Vârsta pe care puiul o avea atunci când a murit este greu de stabilit, dar oamenii de ştiinţă estimează că acesta avea în jur de 18 luni, precizează The Siberian Times.

Teste mai amănunţite vor fi realizate în perioada următoare pentru a afla felul în care a murit Sasha, iar rezultatele vor fi cunoscute peste câteva luni. Lâna puiului de rinocer preistoric s-a păstrat foarte bine, iar o ureche, un ochi, nările şi gura sunt încă vizibile.

Albert Protopopov, directorului Departamentului pentru Faună şi Mamuţi de la Academia de ştiinţe din Republica Saha, a spus: „Descoperirea este absolut unică. Putem să numărăm exemplarele adulte de rinoceri lânoşi descoperiţi în lume pe degetele de la o singură mână. Iar un pui de rinocer lânos nu a fost descoperit niciodată până acum”.

„A existat o singură descoperire în secolul al XXI-lea, când s-a găsit cadavrul îngheţat al unui rinocer lânos adult în Iakuţia. S-a întâmplat în 2007, la Kolîma”, a adăugat el.

În pleistocen, rinocerii lânoşi trăiau în număr mare în Europa şi Asia, din Scoţia şi Spania şi până în Coreea de Sud. Motivul extincţiei lor, care s-a produs în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, nu este pe deplin cunoscut, însă, la fel ca mamuţii lânoşi, rinocerii lânoşi ar fi putut să dispară din cauza vânătorii excesive, schimbării climei după ultima eră glaciară şi răspândirii bolilor.