Oamenii hienă din Africa

 

Fiarele cu fălci de fier

 

Hiena pătată (Crocuta crocuta) este cel mai mare şi mai feroce reprezentant al hienelor actuale. Are o înfăţişare caracteristică, cu partea anterioară a corpului mai înaltă, gâtul lung şi masiv, capul lat, urechile mari şi rotunjite, dinţii extrem de groşi şi solizi, o blană aspră şi zburlită de culoare galben cenuşie cu pete rare negricioase.

 

Este un carnivor cu adevărat teribil şi de temut care deseori rivalizează cu leii în multe privinţe. Atinge în medie 45-80 kilograme, trăieşte în haite care pot atinge un număr de până la 80 de exemplare, care atacă cu forţa unei unde de şoc. În mod eronat s-a crezut multă vreme despre ele că sunt nişte animale preponderent necrofage.

 

Adevărul este cu totul altul, hienele pătate fiind nişte prădători teribil de eficienţi, a căror dietă nu se bazează deloc pe cadavre. Este cel mai sociabil animal carnivor, un grup de hiene având o structură mai asemănătoare cu cea a unui grup de maimuţe, decât cu cea dintr-unul de lupi sau lei. Este de fapt cel mai de succes prădător de talie mare din Africa.

 

Succesul hienelor pătate se datoreză în egală măsură adaptabilităţii, oportunismului, inteligenţei şi cruzimii lor. Puţine animale sunt la adăport de atacurile lor, hienele reuşind să ucidă inclusiv lei, bivoli sau rinoceri foarte bătrâni sau bolnavi. Înfăţişarea sa este una pe măsura reputaţiei şi faptelor sale.

 

 

Acest carnivor pare o încrucişare bizară dintre un urs şi un pit-bull cu fălci supradimenisionate. Nimic mai greşit!

Deşi am fi tentaţi să credem la prima vedere că hienele se înrudesc cu câinii sau urşii, acestea sunt mai degrabă rude (evident îndepărtate) cu felinele şi mangustele. Ciudăţeniile hienelor nu se opresc deloc aici. Hienele pătate trăiesc (caz unic între carnivore) în grupuri organizate întotdeauna după o ierarhie de tip matriarhală, în care numai femelele sunt dominante.

 

În mod neaşteptat dar cât se poate de adevărat, la hiene, femelele sunt mai mari, mai puternice şi mai agresive decât masculii, iarăşi o exepţie între mamiferele carnivore. Putem spune fără să exagerăm că femela de hienă pare un mascul furios şi bătăios care dă naştere pui. Canitatea sporită de hormoni masculini din organismul unei hiene femele ne cam îndreptăţeşte să credem asta.

 

Cea mai temută particularitate a hienei pătate rezidă în forţa uriaşă a maxilarelor sale. Dentiţia, maxilarele, forma craniului şi musculatura aferentă acestei maşinării de ucis prin zdrobire şi sfâşiere permite hienei pătate să muşte cu o forţă de circa 800 kilograme pe centimetru pătrat. Fapt care propulsează această hienă pe locul întâi în privinţa mamiferului cu cea mai puternică muşcătură proporţională cu talia sa.

 

 

Cercetătorii estimează că hiena pătată muşcă cu 40% mai puternic decât un leopard de aceeaşi talie şi greutate, iar un experiment dintr-o grădină zoologică americană a demonstrat că această specie de hienă sfărâma oase pe care nici urşii Kodiak nu reuşiseră să le spargă. Într-o situaţie asemănătoare, cercetătorii au observat hiene sălbatice care au reuşit să spargă oase de girafă cu diamentrul de 7 centimetri…

 

Datorită faptului că leii, singurii lor duşmani naturali, au început să dispară din multe părţi ale Africii din cauza vânătorilor de trofee, numărul hienelor a explodat, nemaifiind reglat de lei (spre exemplu, în Namibia 71% din totalul hienelor moarte din cauze naturale, au fost ucise de lei). Astfel, hienele au început să atace fermele şi animalele domestice, situaţia care a dus la declararea lor drept duşmanul numărul unu al crescătorilor de animale. 

 

Animalele vrăjitorilor au descoperit gustul pentru oameni

 

În toată Africa, hienele pătate sunt privite în general cu teamă şi respect. Comunităţile tribale au considerat dintoteauna că hiena este un animal în strânsă legătură cu magia neagră. Bunăoară în Tanzania, oamenii cred că fiecare vrăjitor posedă una sau mai multe hiene care sunt marcate cu un semn invizibil pentru cei neiniţiaţi.

 

Se crede că astfel toate hienele sunt în slujba vrăjitorilor-şamani, şi prin urmare nu există hiene cu adevărat sălbatice. Carnivorul redutabil are parte de o optică ambivalentă fiind considerat în acelaşi timp un animal laş, brutal, periculos sau prietenos în anumite ocazii. În folclorul local hienele simbolizează forţa fizică, excesul alimentar şi sexual, urâţenia, prostia şi în egală măsură sfinţenia. Unele triburi din Etiopia cred că strămoşii lor au venit în Africa din Arabia, fiind călare pe hiene.

 

 

Comportamentul său nu a făcut decât să-i înspăimânte pe oameni de-a lungul timpului. Dacă pe timpul zilei, hienele sunt timide în prezenţa oamenilor, evitând să să apropie de ei la o distanţă mai mică de circa 30 metri, noaptea este cu totul şi cu totul altă poveste. Hienele prind curaj şi intră în sate în căutare de hrană, vizate fiind în primul rând animalele domestice.

 

Nici oamenii nu sunt cruţaţi. Deşi incidentele în care hienele răpesc şi devorează oameni sunt considerate a fi rare, experţii consideră că astfel de cazuri sunt în realitate mult mai dese decât de crede, dar multe nu ajung la urechea autorităţilor deoarece se petrec în zone izolate şi sărace. Au existat şi cazuri de aşa numiţi „mâncători de oameni” printre hiene, cum este cazul perechii de hiene pătate specializate în vânătoarea oamenilor din Malawi, în anul 1962.

 

 

Este vorba de un cuplu de hiene care au ucis un număr de 27 oameni în Mlanje, Malawi. Victime cad în primul rând oamenii care dorm afară, iar cazurile de atac au fost amplificate de nenumăratele războaie locale sângeroase care au răvăşit Africa, conflicte care asigură hienelor un mare număr de cadavre umane. Iar de la consumul de cadavre la atacarea oamenilor, este doar un pas. Pe care hienele îl fac foarte uşor…

 

Cu hiena în lanţ şi babuinul pe scuter

 

Respectul şi succesul de care se bucură hienele în Africa a dus la apariţia recentă a unui obicei pe care sociologii şi antropologii îl consideră un model comportamental cu adevărat bizar, interesant şi spectaculos în desfăşurare. Este vorba despre unele grupuri de oameni specializate în deţinerea şi exploatarea hienelor.

 

Fenomenul a apărut în Nigeria şi pare a fi unul singular, caracteristic doar acestei ţări africane. Seamănă foarte mult cu crudul şi dispărutul (din fericire) obicei al ţiganilor de odinioară care furau pui de urşi din pădure pe care-i dresau şi-i exploatau ulterior în scopuri eminamente materiale.

 

Este precum o afacere de familie, ale cărei taine şi particularităţi sunt transmise pe linie directă de la taţi la fii. Nigerienii cred că semenii lor care se ocupă de aşa ceva se folosesc de ierburi, amulete, descântece şi incantaţii care le permit să aibă control total asupra hienelor. Întregul fenomen este învăluit într-un ritual specific.

 

 

Înainte să meargă în sălbăticie să captureze puii de hienă, oamenii beau o poţiune din ierburi şi îşi toarnă pe trupuri cantitatea rămasă. Cu ajutorul câinilor de vânătoare se aventurează în savanele şi peşterile din nordul Nigeriei. Când câinii dibuiesc o vizuină, oamenii gonesc hienele adulte şi intră în vizuină. Puii capturaţi sunt duşi apoi în sate, unde au parte de un dresaj specific care durează aproximativ două luni.

 

„După ce scoatem puiul de hienă din vizuină, acesta se zbate, urlă şi muşcă deoarece nu este obişnuit cu oamenii. Atunci îi îndesăm pe gât un leac tradiţional a cărei reţetă este secretă. După ce a înghiţit leacul, puiul se linişteşte şi ne va fi supus pentru toată viaţa”, declară Abdullahi Ahmadu, un proprietar de hiene din satul Malumfashi, statul Katsina din Nigeria. Abdullahi se ocupă de capturarea şi dresarea hienelor încă de la vârsta de 15 ani, când a preluat „afacerea” tatălui său.

 

Astăzi, împreună cu fratele său mai mic Yahaya şi alţi membri ai tribului, dresorul călătoreşte prin toată Nigeria acompaniat de trei hiene, patru babuini şi doi pitoni de stâncă. 

 

 

„Hienele sunt mai tot timpul atente, şi cel mai mic zgomot le agită imediat. Urăsc căldura şi trebuie să ne asigurăm că se simt bine, altfel devin periculoase. Din când în când le stropim cu apă rece”, adaugă acesta.

 

Există multe grupuri de nomazi care străbat Nigeria cu hiene ţinute în lanţuri solide. Obiceiul a luat amploare în urma creşterii sărăciei şi şomajului din ţară. Tinerii, în particular nu au niciun viitor, şi unii ajung să găsească metode inventive de a câştiga un ban. 

„Sunt în această afacere de când eram un copil. Animalele ne ajută mult. Banii strânşi cu  ne ajută să nu murim de foame”, declară şi Abdullahi Mohammed, mândrul proprietar al unui babuin dresat.

 

 

Grupuri asemănătoare de „oameni hienă” cum au ajuns să fie cunoscuţi în lumea întreagă, cutreieră ţara devenind puncte de atracţie pentru curioşi. Când se stabilesc pentru câteva zile într-un sat sau o intersecţie din oraş, oamenii se înghesuie să vadă trucurile şi giumbuşlucurile babuinilor, sau să atingă cu teamă şi respect hienele.

 

„Când facem popas, îi punem pe babuini să sară, să de sea peste cap şi să dea mâna cu oamenii. Tot aşa, îi lăsăm să mângîie hienele şi să-şi pună dorinţe. La sfârşit, babunii trec printre ei cu o pălărie să colecteze banii. În grupul nostru sunt şi muzicanţi precum şi vraci. Vracii prepară poţiuni şi ierburi pe care le vând suferinzilor. Tot ei pot să vindece muşcături de şarpe, înţepături de scorpioni sau otrăviri. În afară de asta, ne ocupăm cu proiecte de film, iar eu pot să aduc animale sălbatice. Pot să aduc din sălbăticie orice animal îmi cer oamenii. Am vândut nenumărare animale grădinilor zoologice şi colecţionarilor particulari din Africa şi întreaga lume”, declarâ mândru şi Yahaya.

 

O hienă adultă costă 150 de naira (moneda naţională a Nigeriei) adică mai puţin de un euro!

 

Un pui costă mai mult, 250 naira. Un babuin costă între 8.000-15.000 naira, iar un piton între 8.000-10.000 naira. Nu toată lumea vede povestea asta cu ochi buni.

 

 

Oamenii hiene sunt acuzaţi că-şi oferă serviciile interlopilor şi cămătarilor nigerieni care-i folosesc pentru a-şi intimida victimele. Mai mult, o serie de grupuri de oameni hiene au fost acuzate de poliţia nigeriană că-şi folosesc animalele pentru a intimida şi ameninţa spectatorii care sunt astfel forţaţi să le dea sume mari de bani. În luna iunie a anului 2004, cotidianul principal din capitala Lagos scria o serie de articole despre o bandă armată care  se folosea de o hienă şi un babuin pentru a-şi jefui victimele. Banda a avut în cele din urmă un schimb de focuri cu poliţia, în urma căruia doi membri au fost ucişi, patru arestaţi, iar un poliţist a fost spitalizat după ce a fost muşcat grav de hienă. Hiena şi babuinul au fost ulterior împuşcaţi.

 

Cazul a avut un impact şi asupra lui Abdullahi Ahmadu, care susţine că a trecut printr-o situaţie asemănătoare după ce a refuzt să oprească la un baraj al poliţiei. Oamenii legii au deschis focul omorând două hiene, după care i-au acuzat pe oamenii-hiene de atac armat. Pentru a scăpa cu bine, Abdullahi ar fi plătit o sumă importantă de bani.

 

 

O parte din nigerieni îi susţin pe cei care trăiesc de pe urma hienelor, considerând că doar o mică parte dintre aceştia încalcă legile. Opinia publică merge până într-acolo încât crede că dacă autorităţile de la Lagos vor interzice această „meserie”, oamenii lipsiţi de mijloace de subzistenţă se vor apuca de infracţiuni.

 

Departe de dezbaterile care încing spiritele nigerienilor, una dintre hiene a observat că o za din lanţ s-a slăbit în urma zbaterilor necontenite. „Praful magic” care l-a înghiţit când era doar un pui şi-a pierdut demult efectul, iar în fiecare fibră a trupului său făcut pentru a ucide, simte fiorul libertăţii. Nu va dura mult şi va rupe lanţul. Atunci le va aduce tuturor aminte că este o hienă pătată adevărată. Cu tot ce înseamnă asta…

 

Sursa Foto: Pieter Hugo

   

VIDEO