Odiseea navei Calypso

O viziune purtată de o navă

 

 

După mai mult de 46 ani de navigare pe mările şi oceanele lumii, nava Calypso a devenit un simbol al aventurilor celebrului naturalist şi oceanolog Jaques Yves Cousteau. De fapt, nava  a ajuns să se confunde cu personalitatea acestui pionier al cunoaşterii, oamenii asociind aproape instinctual numele de Calypso cu J.Y.Cousteau.

 

Nava de legendă a avut de fapt un neaşteptat trecut modest, înainte să fie transformată toatal de către Cousteau. A fost construită iniţial pentru Marina Regală Britanică, de către Compania Ballard Marine din Seatle, Statele Unite. Corabia aventurilor naturaliste fiind construită din lemn de pin de Oregon. 

 

Atunci, a fost încadrată în clasa BYMS (British Yard Minesweper Mark 1 Class Motor Minesweeper), fiind lansată la apă pe data de 12 august 1942, intrând în componenţa Marinei Regale în anul 1943, şi primind numele de HMS J-826. Vasul a avut un serviciu activ de patrulare prin apele Mediteranei până în anul 1944, când a fost retras într-un port din Malta, fiind şters din Registrul Naval Britanic în anul 1947.

 

 

După cel de-al doilea Război Mondial, în anul 1950, nava a fost cumpărată de milionarul irlandez Thomas „Loel” Guiness, care a închiriat-o apoi lui Jaques Yves Cousteau pentru suma simbolică de un franc francez pe an. Binefăcătorul milionar a avut doar două condiţii pentru exploratorul şi oceanograful francez: anume să nu-i ceară bani niciodată, şi numele său să rămână în anonimitate. Ceea ce s-a şi întâmplat, adevărul despre originea lui Calypso apărând doar după moartea lui Cousteau.

 

În anul 1951, căpitanul Cousteau era gata de drum. Descoperise o navă care-l va sluji spre îndeplinirea visurilor sale de a explora lumea mărilor şi oceanelor şi de a-şi pune în practică invenţiile din domeniul tehnologiilor de scufundare şi explorare submarină.

 

Nava nu şi-a primit deloc întâmplător noul nume. Vasul fusese ancorat în Malta, în apropiere de mica insulă Gozo, şi a fost numit după nimfa Calypso care trăia pe insula Ogygia, asociată cu actuala insulă Gozo.

Conform mitologiei greceşti, nimfa Calypso l-a ţinut captiv pe Odiseu (Ulise) în insula Gozo timp de zece ani. Astăzi, acelaşi nume a devenit sinonim cu legenda vremurilor moderne ale navei lui Cousteau. Calypso s-a ridicat la înălţimea numelui său şi a devenit cunoscută în toată lumea după ce a navigat aproape o jumătate de secol pentru a arăta frumuseţea şi vulnerabilitatea Naturii.

 

Nava a fost dusă de Cousteau în Franţa, într-un şantier naval unde după eforturi susţinute, a fost transformată într-o navă de cercetări oceanografice fără rival la acea vreme.

 

 

Expediţii în Marele Albastru

 

 

Mare parte din echipamentul şi utilităţile noii nave a fost donat din sectorul privat, incluzând multe companii particulare. Marina Franceză a contribuit de asemenea la modernizarea navei, iar J.Y. Cousteau şi soţia sa, Simone, au cheltuit o mare parte din resursele personale pentru echiparea navei. Cousteau a reuşit să transforme vasul într-o navă de expediţii şi o bază pentru sufundări, filmări şi cercetări oceanografice.

 

Una dintre multele inovaţii ale sale a fost şi aşa numit-ul „nas fals”, o cameră de observaţii subacvatice, construită în jurul provei şi prevăzută cu un număr de opt hublouri pentru observaţii.  Calypso a amai fost gazda multor echipamente avansate de cercetări, unele dintre ele fiind adevărate invenţii în domeniul tehnologiilor de cercetare marină.

 

 

Calypso a fost echipată de-a lungul timpului cu minisubmarine create de Cousteau, un helipad, şi mai multe laboratoare de cercetări, precum şi un inedit studiou de filmare şi fotografie submarină. La bordul acestei nave a fost experimentat în premieră costumul de scafandru alături de dispozitivele de respirat subacvatic inventate de geniul neobosit al aceluiaşi Cousteau.

 

De fapt, J.Y. Cousteau a co-inventat aparatura de respirat în timpul scufundărilor. Dispozitivul Aqua-Lung, numit aşa în limba engleză, a fost primul aparat autonom de respiraţie subacvatică (SCUBA). Această clasă de echipamente, denumită în prezent regulatoare de presiune subacvatică folosite la scufundări, au fost inventate în Paris în timpul iernii dintre anii 1942-1943 de către lootenentul de linie (pe atunci) J.Y. Cousteau ajutat de inginerul Emile Gagnan.

 

În luna iunie a anului 195, Cousteau a decis relansarea la apă a navei Calypso, iar prima sa expediţie treabuia să ajungă în Insula Corsica. Primul echipaj al navei era compus din membrii familiei oceanografului, alături de un mic grup de prieteni apropiaţi. Jean Miche Cousteau şi Philippe Cousteau, pe atunci în vârstă de 12, respectiv 10 ani, făceau parte din echipaj având funcţia de băieţi de cabină.

 

Calypso în portul din Singapore    

 

Pe data de 24 noiembrie 1951, începea prima aventură-expediţie adevărată. Calypso a ridicat ancora din Toulon cu destinaţia Marea Roşie pentru studierea recifelor de corali de acolo. Echipajul a obţinut o valoroasă documentaţie topografică şi fotografică, precum şi mostre de plante şi animale necunoscute de ştiinţă până la acea dată. Avea să fie modelul de lucru prin intermediul navei.

 

Pe viitor, cercetătorii aveau să urmeze acelaşi tipic de lucru în toate regiunile globului explorate cu ajutorul lui Calypso. Cousteau în persoană, se întorsese transformat după această primă expediţie de anvergură, „trebuie să mergem şi să vedem cu ochii noştri”, a fost motto-ul care i-a ghidat apoi viaţa marelui exlorator, iar nava Calypso era mijlocul ideal pentru îndeplinirea visurilor.

 

 

Platformă de filmare şi deschizătoare de drumuri

 

 

Îîn luna iulie a anului 1951, Cousteau a plecat din Toulon spre Marsilia. Calypso a fost ancorată în apropierea micii insule Grand Cconlogue, iar echipajul s-a apucat să studieze epava unui vas din secolul trei înainte de Hristos, care era scufundată la adâncimea de circa 40 metri. Tot atunci a fost momentul când celebrul Albert Falco a intrat în rândurile echipajului de cercetători cutezători.

 

Expediţia a fost un succes total, mii de amfore şi artefacte fiind aduse la suprafaţă pentru a fi ulterior depozitate şi studiate în Muzeul Borely şi Muzeul Docurilor Romane din Marsilia. Pe întreaga perioadă a verii anului 1953, echipajul s-a ocupat cu testarea şi adaptarea noilor camere de filmat subacvatice şi blitz-uri electronice inventate de dr. Harold Edgerton.

 

Noile (pentru acele timpuri) aparate permiteau filmarea şi fotografierea vietăţilor care trăiesc în apele abisale, forţând astfel limitele explorării subacvatice. Nava era deja gata pentru fantasticele aventuri surprinse în filmele şi serialele de televiziune de mai târziu. Vasul lung de 42, 35 metri devenise deja un laborator, studiou de filmări şi casă pentru un echipaj care cuprindea 28 de membri.

 

 

Un an mai târziu, nava ajungea să descopere chiar o uriaşă zonă petrolieră în zona Golfului Persic. În anul 1955, începeau filmările pentru producţia Lumii Tăcerii, documentar care avea apoi să cucerească Oscarul şi premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes.

 

Între timp, s-a dovedit faptul că nava trebuia din nou modificată pentru a face faţă cerinţelor. A fost echipată cu noi submersibile, un elicopter şi toată tehnologia de ultimă oră necesară expediţiilor. Cu o macara montată la bord, zeci de antene şi radare, Calypso era unică în întreaga lume. Timp de peste 40 de ani, Calypso l-a dus pe Cousteau şi echipajul său să exploreze bogăţiile, biodiversitatea şi fragiliatea Oceanului Planetar.

 

Nava a călătorit prin toate oceanele Terrei din Arctica până în Antarctica. A urcat chiar şi de-a lungul Amazonului şi a devenit un simbol al unei lumi care trebuie explorată şi ocrotită în egală măsură. Uragane, furtuni, îngheţuri, riscuri de eşuare pe bancuri de nisip, întâlniri cu piraţi, toate pericolele întâlnite pe mare au fost înfruntate de Calypso, care devenise personaj principal în „Lumea scufundată a lui Jaques Cousteau”. Nava a fost aproape scufundată din greşeală, după ce a fost surprinsă în Marea Roşie de conflictul armat din anul 1956, dintre Israel şi Egipt.

 

 

Second life

 

 

Nava a continuat să fie în funcţiune până în data de 8 ianuarie 1996, când o barjă scăpată de sub control a lovit-o şi a scufundat-o în rada portului din Singapore, chiar înainte ca vasul să pornească spre a explora Fluviul Galben din China. Opt zile mai târziu, Calypso a fost ridicată cu ajutorul unei macarale de mari dimensiuni, golită de apă şi retrasă în şantierul naval.

 

 

Întreaga operaţiune a durat 17 zile. Un an mai târziu de la acest grav accident, sufletul lui Calypso, marele explorator J.Y. Cousteau părăsea şi el această lume.

 

Expediţiile de cercetări ale familiei Cousteau au continuat totuşi cu ajutorul navei Alcyone, lansată la apă în anul 1985 şi botezată de J.Y. Cousteau „sora mai mică a lui Calypso”. La data producerii nefericitului accident, Calypso nu aparţinea echipajului Cousteau, ci era deţinută de Loel Guiness, nepotul milionarului irlandez care-i închiriase nava marelui exlporator francez. După o serie de reparaţii de bază, nava a fost remorcată şi transportată în Franţa, la Marsilia.

 

 

După o mai multe dispute dintre fiica şi soţia lui Cousteau cu nepotul lui Thomas „Loel” Guiness, toate părţile au căzut de acord şi s-au înţeles asupra viitorului navei. Echipajul Cousteau a reintrat în posesia lui Calypso pentru suma simbolică de un euro. După o serie de amânări şi scandaluri legate de sumele de bani necesare restaurării şi refacerii complete, în luna iunie a anului 2010, BBC-ul a anunţat că vasul Calypso va fi relansat pentru a marca data centenarului naşterii lui J.Y. Cousteau.

 

Se pare că spiritul lui Calypso nu vrea să moară, ci trăieşte pentru a ne reaminti nouă oamenilor, dorinţa de a cunoaşte Natura, precum şi datoria de a o salva şi ocroti.