Zece animale despre care nu ştiai că se transformă în „zombi”
Mai jos am creat o listă cu 10 animale care sunt transformate în „zombi” de alte specii şi care respectă şi urmează dorinţele stăpânilor până în ultima lor clipă de viaţă.
1. Furnicile zombi
Există un anumit fel de fungi care transformă furnicile dulgher din Thailanda şi Brazilia în zombi. Ciuperca creşte în creierul furnicii determinând-o pe aceasta să îşi părăsească colonia şi să se îndrepte pe partea inferioară a frunzei, acolo unde ea se poate înmulţi. După ce furnic moare, ciuperca este gata să se reproducă iar corpurile de fructificaţie ale ei cresc în exteriorul capului furnicii şi se rup eliberând spori. În acest fel, sporii ajung la alte furnici şi le infectează şi pe ele.
Totuşi, ciuperca „zombificatoare” nu este este de neînvins. Recent, oamenii de ştiinţă au descoperit că există alte feluri de ciuperci care împiedică răspândirea ciupercii în cauză.
2. Albinele zombi
Albinele din America de Nord se confruntă cu un inamic letal: o muscă parazită care le determină să îşi părăsească colonia şi să moară, însă nu înainte de a zbura ca nişte zombi cu aripi.
Anterior, oamenii de ştiinţă observaseră că musca parazită, pe numele său Apocephalus borealis, infecta şi omora bondarii şi o specie de viespe de hârtie din America de Nord, în timp ce o altă muscă parazită îşi depunea ouăle în victime. Odată ce larvele eclozează, în aproximativ 7 zile, ele consumă creierul gazdei şi o decapitează pentru a se elibera.
Acum, însă, specialiştii au descoperit că şi albinele sunt decimate de musca parazită Apocephalus borealis
3. Păsările zombi
Piţigoii mari par extrem de drăgălaşi când stau aşezaţi pe ramuri şi nici prin minte nu i-ar trece unui admirator că aceste creaturi au o pasiune pentru creierii de lilieci.
În mod normal, se ştia că piţigoii preferă să consume insectele, însă în ultimii ani şi-au câştigat o reputaţie de „păsări-zombi”. Oamenii de ştiinţă au constatat că aceştia ascultă strigătele emise de liliecii pitici ieşiţi din hibernare. Apoi, odată ce îi găsesc pe liliecii încă buimaci, piţigoii le sparg capetele şi le mănâncă creierii
Mai mult, se pare că obiceiul este transmis din generaţie în generaţie ca un exemplu cultural.
4. Omizile zombi
Credeţi-ne pe cuvânt! Nu vreţi să fiţi prin preajmă când omida defoliatoare (Lymantria dispar dispar) se transformă în zombi. Transformarea este cauzată de un baculovirus care infectează creatura şi îi opreşte dezvoltarea determinând-o să urce cât mai sus pe plantă, unde urmează să moară. La câteva ore după deces, ele încep să se descompună scurgându-se în pe plantă împrăştiind virusul.
Comportamentul bizar a fost observat pentru prima dată acum 100 de ani. Acum, oamenii de ştiinţă au constatat că, de fapt, o singură genă a virusului cauzează acest efect. Gena poartă numele egt şi împiedică funcţionarea hormonului responsabil cu „năpârlirea” şi joacă, totodată, un rol important în determinarea creaturii de a urca cât mai sus pe plantă.
Descoperirea a fost făcută după ce oamenii de ştiinţă au infectat omizi atât cu baculovirus normal, cât şi cu unul care nu avea gena egt. Rezultatele au indicat că omizilor care nu aveau gena egt mureau la baza plantelor, pe când cele care aveau această genă urcau cât mai sus pe plantă unde mureau, iar rămăşiţele lor infectau şi alte omizi.
De asemenea, şi rolul virusului de a opri „năpârlirea” este foarte important deoarece ajută virusul să îşi atingă scopul. În mod normal, omizile care năpârlesc nu mănâncă şi nici nu cresc. Prin urmare, atunci când vor fi infectate vor lăsa în urmă mai puţină substanţă virusată.
5. Crabii zombi
Un mic artropod de gen feminin din clasa Cirripedia, pe numele său Sacculina, se ataşează de carapacea crabilor şi începe să caute o crăpătură prin care să invadeze gazda. În interiorul crabului, parazitul se dezvoltă atât de mult încât în cele din urmă, pe partea inferioară a gazdei se va forma o umflătură. În timpul acestui proces, parazitul lasă crabul infertil şi crează o mică spărtură în carapacea acestuia pe unde poate intra un mascul.
La scurt timp, crabul va fi plin de milioane de ouă de Sacculina şi larve. Mai mult, la fel ca un zombi, crabul va avea grijă de aceste ouă şi va crede că sunt ale lui, pierzându-şi interesul de a se împerechea.
În cazul în care victima este un mascul de crab, parazitul îi va altera fiziologia şi comportamentul, transformându-l în femelă şi determinându-l să aibă grijă de larve.
6. Greierii zombi
Un vierme parazit din clasa Nematomorpha obişnuieşte să „preia controlul” asupra greierilor. Mai întâi, trebuie menţionat că oamenii de ştiinţă nu au aflat încă modul sau locul de unde se alege greierele cu acest parazit. În schimb, este destul de clar care este scopul parazitului.
El creşte în gazdă până atinge maturitatea, moment în care trebuie să ajungă într-o sursă de apă pentru a supravieţui singur şi a-şi putea găsi un partener.
Pentru a face tranziţia din gazdă în apă, viermele preia controlul asupra creierului greierului determinându-l să se sinucidă sărind în apă. Odată ajuns în apă, greierele se îneacă iar parazitul se eliberează şi pleacă în căutarea unui partener.
7. Peşte zombi
Ce poate fi mai ciudat decât un crustaceu zombi care mănâncă limba unui peşte doar pentru a-i lua locul în gura animalului?
Crustaceul în cauză este Cymothoa exigua. El pătrunde în gura gazdei, de obicei un peşte din familia Lutjanidae, unde suge sângele din limbă până când aceasta se atrofiază şi cade. Apoi, parazitul ia locul limbii. Aşadar, Cymothoa exigua devine un fel de „limbă zombi”. Şi pentru că, lui nu îi place dieta obişnuită a peştelui, care este bazată pe sânge, decide să i-o schimbe şi să se hrănească doar cu mucus de peşte.
În plus, ceea ce este şi mai ciudat, este faptul că gazda va continua să trăiască normal, doar că va avea o altă „limbă”.
8. Buburuzele zombie
Buburuza din imaginile de mai jos pare că îşi protejează odrasla, dar în realitate ea adăposteşte urmaşul unui parazit.
Viespea parazită numită Dinocampus coccinellae profită de buburuză şi îşi depune un ou în sistemul ei circulator pentru a-i asigura urmaşului un loc sigur în care să se dezvolte. Înainte de a ieşi prim abdomenul gazdei, larv se hrăneşte cu ţesutul ei. În cele din urmă, odată eliberată, larva crează un cocon între membrele buburuzei. În tot acest timp, buburuza este lăsată în viaţă tocmai cu scopul de a asigura supravieţuirea larvei. Testele de laborator au evidenţiat că atunci când buburuza este lăsată în viaţă peste cocon, larvele sunt ucise de prădători în doar 35% din cazuri, comparativ cu 85% atunci când coconul este ataşat de o buburuză moartă şi aproape 100% în cazul în care coconul nu are buburuză.
9. Păianjeni zombi
În pădurile din Costa Rica trăieşte un alt „monstru” care ia cu asalt trupul şi mintea păianjenilor. Victimele poartă numele de păianjeni Plesiometa argyra, însă atacatorul, o specie de viespe nu a primit încă un nume oficial.
Viespe atacă şi paralizează temporar picioarele păianjenului şi îşi depune ouăle pe abdomenul victimei. După ce viespea se îndepărtează, păianjenul îşi recapătă capacitatea de a se deplasa şi continuă să îşi ţeasă pânza pentru următoarele două săptămâni, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Între timp, larvele încep să crească şi urcă pe burta păianjenului până spre gât de unde se hrănesc dând naştere unor mici cavităţi.
În ultima noapte din viaţa păianjenului, evenimentele iau o întorsătură cel puţin bizară, dacă nu neaşteptată. Printr-un mecanism necunoscut până acum, larvele îl determină pe păianjen să ţeasă o pânză foarte diferită de ce a lucrat el până acum. Mai exact, în locul unei pânze plate şi rotunde, el construieşte o pânză mult mai mică şi mai rezistentă la vânt şi ploaie. După îndeplinirea acestei ultimi sarcini, păianjenul este ucis, iar larvele continuă să trăiască pe noua pânză, departe de prădători.
10. Şobolani zombi
Cel mai insidios zombi din lumea animală ar putea fi parazitul numit Toxoplasma gondii. Acesta se poate reproduce doar în intestinele pisicii şi este eliberat prin fecalele animalului. Ciudat este că, odată eliberat, parazitul se va întoarce la gazda sa. Iată cum: când un şoarece sau şobolan ajung lângă fecalele pisicii, acesta va fi infectat cu parazitul. Apoi, Toxoplasma migrează în creierul animalului şi îi schimbă acestuia comportamentul determinându-l să nu se mai teamă de pisică. Astfel el devine o pradă mai uşoară pentru felina care nu va ezita să îl mănânce şi astfel parazitul se va întoarce la gazdă.
Partea proastă este că parazitul poate infecta şi alte animale, precum oile, sau bovinele care ingerează fecalele pisicilor. La oameni, parazitul poate ajunge în timp ce este curăţată litiera sau atunci când ei consumă carnea crudă sau puţin fiartă a animalelor infectate. Odată ajuns în om, parazitul poate afecta sistemul nervos. Mai mult, unele studii au asociat parazitul chiar şi cu schizofrenia, depresia, comportamentul suicidar şi performanţe slabe la şcoală. Se presupune că 30% din populaţia mondială a lumii este deja infectată cu Toxoplasma, însă ultimele studii arată că parazitul este mult mai răspândit decât se credea iniţial.