Zorii unei noi religii (I)

Locul ecologiei in secolul vitezei.

Reversul medaliei

Atentionarile in acesta privinta nu au intarziat sa apara. Aplicand principiul ca este mai usor sa previi decat sa tratezi, oamenii au fost sfatuiti sa se protejeze intotdeauna cand se expun razelor solare, indiferent de loc sau de anotimp. Chiar si in anotimpul rece, razele UV sunt la fel de periculoase. Zapada reflecta aceste raze, afectand in aceeasi masura pielea neprotejata.
Toate aceste transformari au revelat fata ascunsa a revolutiei industriale, inlesnind trecerea ecologiei dinspre domeniul stiintific catre domeniul public.
S-a dezvoltat ,astfel, in mod progresiv, constiinta impactului pe care il are omul asupra naturii, a felului in care a luat in stapanire spatii pe care nu le locuia singur.
Planeta verde?

In marile aglomerari urbane efectele fenomenului poluarii sunt usor de observat, in masura in care constituie o amenintare permanenta la adresa vietilor locuitorilor acestor spatii. Corpul uman, aflat in interactiune directa cu mediul in care se dezvolta, se resimte intr-un scurt timp si lupta cu propriile mijloace impotriva a ceea ce constituie o amenintare pentru el. Constientizarea acestui pericol de catre umanitate a dus in cele din urma la extinderea termenului de ecologie si asupra altor domenii, cuvintele de ordine fiind „ a economisi” si „ a proteja”. Atentia indreptata catre acest nou concept, care pare a fi solutia salvatoare, a facut ca ecologia sa fie declarata de anumite voci, noua religie a secolului XXI. De data acesta, o religie care poate fi imbratisata de toata lumea, fara exceptii.
Trecerea ecologiei de la o ramura a stiintei la un stil de viata care converteste din ce in ce mai multi oameni, reprezinta una dintre victoriile secolului XXI.

FACTS
Termenul “ecologie” a fost formulat pentru prima data in 1866, de catre Ernst Heinrich Haeckel, biologist, naturalist, filozof, fizician german si se referea la „Studiul interacţiunilor dintre organismele vii şi ambient şi organismele vii între ele în condiţii naturale”

Ecologia a fost impusa ca disciplina abia in 1895 de catre botanistul olandez Eugenius Warming, o data cu prima aparitie a unei lucrari pe tema ecologiei plantelor. Acesta va sustine in continuare cursuri universitare pe acesta tema si va scrie numeroase lucrari pe marginea acestui subiect, traduse ulterior in mai multe limbi. Cele mai importante lucrari ale sale sunt: Plantesamfund si Haandbog i den systematiske Botanik.

Alcatuita din cuvintele grecesti ecos (casa) si logos (stiinta), ecologia se poate traduce ca „stiinta a studierii habitatului”.