Mega Fauna (II)

Megaloceros giganteus

Aria sa de raspandire era una vasta, fosile de megalocerus fiind descoperit din Irlanda pana in Siberia. Testele cu carbon 14 au aratat ca acesta a supravietuit pana acum circa 5700 de ani, motivele disparitiei sale ramanand inca neelucidate. Desi mai multi naturalisti sunt de pararere ca vanatoarea excesiva a fi fost una dintre principalele cauze ale extinctiei elanului irlandez, cea mai probabila teorie este aceea a schimbarii climatului odata cu finalul ultimei mari glaciatiuni si a disparitiei principalelor surse de hrana.

Cu toate acestea, exemplarele siberiene nu prezinta semnele unei lipse a nutrientilor traditionali nici dupa incheierea ultimei ere glaciare, fapt ce determina a reanalizare a cauzelor care au dus la disparitia lui Megaloceros giganteus.
Camila uriasa

Testele au relevat faptul ca oasele au o vechime de circa 100.000 de ani, fapt cu atat mai curios cu cat cele mai vechi ramasite de camila erau datate la maxim 10.000 de ani.

Este o certitudine faptul ca in trecut, teritoriul Siriei era acoperit de o intinsa savana, urme ale primilor hominizi, care datau de 1,5 milioane de ani, fiind descoperite pe teritoriul acestei tari. De altfel, prezenta ramasitelor umane alaturi de cele ale camilei uriase, i-a determinat pe specialisti sa creada ca acesta a fost ucisa atunci cand incerca sa se adape din apele unui rau acum disparut.

Descoperirea reprezinta o premiera in lumea stiintei, nicio alta ramasita a unei camile uriase nefiind descoperita pana in prezent.
Entelodont

Desi dentitia sa este asemanatoare cu a animalelor omnivore, unii naturalisti considerand ca hrana entelodontului ar fi fost constituita din plante si lesuri de animale, urmele de dinti descoperite pe fosilele animalelor din aceeasi perioada demonstreaza ca acesta era un vanator de temut. De altfel, craniul urias al entelodontului (peste un metru lungime) prezinta doua falci imense, capabile sa sfarame oasele victimelor dintr-o singura muscatura.

Parerile asupra modului de hranire a entelodontului sunt impartite. Daca unii carcetatori il considera un pradator feroce, altii sunt parere ca acesta era prea masiv si prea galagios pentru a putea surprinde eventuala prada, si asta in ciuda faptului ca era un alergator extrem de rapid, asa cum o demonstreaza conformatia membrelor

Cert este ca entelodontul era un animal extrem de violent, multe dintre fosilele descoperite prezentand rani severe, unele adanci de cativa centimetri, cauzate, cel mai probabil, de luptele intre reprezentantii aceleiasi specii.

Leedsichthys problematicus

Leedsichthys se traduce prin „pestele lui Leeds”, dupa numele lui Alfred Leeds, cel care a descoperit fosilele pestelui preistoric in 1889, langa Peterborough, in Anglia. Dimensiunile sale gigant i-au determinat pe cercetatori sa ii aduge numele de problematicus, cei mai multi dintre ei considerand ca un asemenea urias nu ar fi putut trai vreodata.

Se pare ca, asemeni balenelor din prezent, Leedsichthys problematicus se hranea cu plancton fiind, la randul sau, victima marilor pradatori ai vremii.