Răspunsul depinde foarte mult de tipul şi locaţia peşterii, dar, în general, terminarea oxigenului nu reprezintă o problemă. „De obicei, oxigenul este abundent chiar şi la sute de metri în subsol”, a precizat Andrea Rinaldi, biochimist de la Universitatea Cagliari din Italia. „Circulă prin crăpăturile din rocă şi prin porii calcarului”, a adăugat el.
În cazurile rare, poate exista o acumulare de dioxid de carbon, făcând aerul irespirabil, relatează Live Science.
Totuşi, referindu-se la cazul din Thailanda, „calitatea aerului în încăpere este cu siguranţă un parametru pe care salvatorii trebuie să-l monitorizeze de acum încolo”, a adăugat Rinaldi.
Dacă peşterile sunt foarte uscate, praful poate deveni o problemă, iar fecalele de liliac pot elibera vapori de amoniac în aer şi, de asemenea, se pot răspândi sporii fungici, care, dacă sunt inhalaţi, pot cauza probleme respiratorii.
Există şi alte lucruri esenţiale de luat în considerare, precum hrana şi apa. „Un om sănătos poate supravieţui săptămâni, chiar şi luni fără mâncare”. Ce s-ar găsi în peşteri, precum liliecii, poate şi peştii şi păsările, sunt animale extrem de greu de prins.
Apa reprezintă o problemă şi mai delicată. De obicei, în peşteri este umiditate ridicată, ceea ce reduce tendinţa de a bea, dar rămâne totuşi o necesitate zilnică. În cele mai multe cazuri, inclusiv în peştera din Thailanda, „apa ar fi probabil murdară”, după cum precizează cercetătorul italian.
Temperatura ar fi de asemenea o problemă, dar nu în acest caz. Hipotermia rămâne totuşi un alt inamic periculos.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Peşterile din Antarctica ar putea găzdui ”o nouă lume” cu specii necunoscute