Cuvântul provine din greaca veche, unde trypanon însemna, într-un mod potrivit, burghiu. Implică realizarea unei incizii în craniu, scrie Live Science.
„A fost realizată pentru aproximativ 5.000 de ani, fiind una dintre cele mai vechi proceduri medicale în istoria rasei umane”, a precizat Dr. Raphael Davis, neurochirurg şi co-director la Neurosciences Institute din cadrul Stony Brook University.
Conform unui articol publicat în jurnalul Surgical Neurology International, există mai mult de 1.500 de cranii trepanate în Neolitic, adică 5-10% dintre toate craniile găsite din această perioadă.
În Anzi, trepanaţiile au apărut în perioada 200 – 600 e.n., iar tratamentul a fost practicat la scară largă până în secolul al XVI-lea. De asemenea, practica a fost întâlnită în China timp de mai multe milenii.
În vremurile antice, trepanaţia era considerată un tratament împotriva mai multor boli, precum rănile la cap. Printre altele, putea trata şi durerea. Unii cercetători precizează şi că practica era folosită pentru a scoate spiritele rele din oameni în timpul ritualurilor.
De cele mai multe ori, o persoană supravieţuia şi se vindeca după procedură; cercetătorii găsind urme vindecate la nivelul craniului.
Un exemplu de procedură care a eşuat este cazul unei femei din Evul Mediu care a murit în timp ce era însărcinată. Craniul femeii avea o gaură de 4,6 milimetri în diametru. „Ipoteza noastră este că femeia avea o condiţie asociată perioadei de sarcină unde presiunea sângelui creştea (pre-eclampsie sau eclampsie) şi a fost tratată cu o trepanaţie frontală pentru a uşura presiunea intracranială”, au scris cercetătorii de la Universitatea Ferrara, Italia într-un studiu publicat recent în World Neurosurgery. „În ciuda intervenţiei, femeia nu a supravieţuit şi a murit cu fătul în pântec”.
Inciziile în craniul uman mai sunt practicate şi astăzi, dar procedura a căpătat termenul medical de craniotomie, unde medicii înlătură o bucată din osul craniului pentru a avea acces la creier cu scopul de a trata leziuni sau a înlătura tumori. Apoi, bucata de craniu este pusă la loc în cel mai scurt timp posibil.
Ocazional, oamenii îşi vor trepana craniul din varii motive. Unii doresc „să devină luminaţi” sau să se vindece. Spre exemplu, un caz cunoscut este cel al lui Peter Halvorson care în anii ’70 şi-a făcut o gaură în cap în încercarea de a se vindeca de depresie.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
De ce are un efect vindecător „medicina alternativă”? Răspunsul este oferit de un nou studiu