Dimensiunea relativă a penisului şi a testiculelor se poate reduce la strategiile de împerechere, conform IFL Science. Un astfel de studiu poate oferi informaţii interesante cu privire la culturile primilor oameni.
Experţii sugerează că dimensiunea testiculelor creşte odată cu competiţia între masculi. La cimpanzei, spre exemplu, competiţia nu este doar între masculi, ci şi între sperma acestora. Cu cât produc mai multă spermă, cu atât au şanse mai multe de a avea moştenitori. De aceea testiculele lor sunt relativ mari.
În cazul gorilelor, unde există poligimie, adică o organizare de tip harem, unde un singur mascul are mai multe femele, nu există competiţie. Aşadar, testiculele acestora sunt relativ mici în comparaţie cu penisul.
Acest lucru este valabil şi la oameni, unde testiculele sunt mici raportate la dimensiunea penisului. Dar în cazul omului, este vorba de ceva mai complex, întrucât intervine factorul cultural care face ca aceste comportamente să varieze de la monogamie, la poligimie, poliandrie sau poligiandrie (relaţii poligame de ambele părţi). De asemenea, în cazul omului, cel mai important organ sexual din punct de vedere evolutiv este creierul, şi abilitatea oamenilor de a supravieţui condiţiilor vitrege.
Un mascul care era capabil să ofere protecţie în asemenea condiţii era preferabil faţă de unul cu o capacitate de împerechere mai mare. Acest argument se dezvoltă şi în sensul dezvoltării copiilor, unde la oameni este nevoie de mai mult timp ca la alte primate, deci aceştia aveau nevoie de protecţie pe o perioadă mai îndelungată. Astfel, monogamia a avut o importanţă adaptativă crucială, mediul înconjurător făcând ca familia să devină instituţia de bază a societăţii.
Cât despre morfologia penisurilor, cercetătorii susţin că oamenii au o dimensiune relativ normală comparativ cu alte specii. Primatologul Alan Dixson susţine în cartea sa Primate Sexuality că penisul uman este mai degrabă plictisitor comparativ cu speciile de primate cu relaţii de poligiandrie.
Morfologia complexă a penisurilor la primate poligiandrice. În imagine sunt reprezentate specii din genul Macac (d, e, f) sau cimpanzeu (h). Credit: Alan Dixson
În concluzie, această discrepanţă se traduce în termeni evolutivi, competiţia între masculi nefiind centrată pe organul genital masculin şi pe capacitatea sa de inseminare, ci pe abilitatea acestuia de a oferi protecţie şi siguranţă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
5 mistere ale reproducerii umane
Primul caz de trecere de la reproducerea sexuată la cea asexuată la rechin
Instinct primar – ritualuri spectaculoase de împerechere în lumea animalelor