Există mai multe denumiri pentru aceast sindrom ,,muzică lipicioasă” sau ,,vierme de ureche”. Neurologii denumesc viermele de ureche ca imagini mentale muzicale involuntare, opuse imaginilor muzicale voluntare, atunci când persoana alege să cânte o melodie în minte.
În cadrul unui studiu a fost demonstrat faptul că 90% dintre oameni suferă de viermi de ureche cel puţin o dată pe săptămână, iar o treime dintre aceştia suferă de sindrom în fiecare zi. În mare parte, atunci când un cântec ne rămâne blocat în minte acesta nu este o melodie întreagă, ci fragmente care se repetă continuu.
Psihologii numesc sindromul ca efectul Zeigarnk, care reprezintă momentul în care o persoană îşi aminteşte o sarcină care a fost întreruptă sau nu a fost dusă până la capăt. Prima dată, efectul Zeigarnk a fost descoperit la ospătari, care îşi aminteau detalii din comenzile preluate, dar nu cele plătite şi încheiate.
În cazul viermelui de ureche, este mult mai probabil ca o melodie să ne rămână blocată în minte dacă auzim doar un fragment din ea.
Astfel de sunete sunt prezente peste tot, în jurul nostru, în reclamele de la televizor sau în magazine. Conform efectului Zeigarnik, putem scăpa de o melodie din cap completând-o. Cercetătorii susţin că redarea voluntară a cântecului poate anula efectul ,,viermelui de ureche”.
Sursa: Curiosity
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: