Mai mult de două treimi din petrolul utilizat de către europeni era transportat prin acest canal ce leagă Marea Roşie de Marea Mediterană. În situaţia în care Franţa a obiectat faţă de sprijinirea de către Nasser a rebelilor din colonia francză Algeria, iar Israelul era angajat în bătălii sporadice cu Egiptul, Marea Britanie s-a alăturat acestora şi a avut loc o triplă invazie pe data de 29 octombrie 1956. Forţele armate ale Israelului au atacat Peninsula Sinai, iar două zile mai tâziu, susţinând că protejau canalul, forţele anglo-franceze au început bombardarea ţintelor egiptene. Pe 5 noiembrie, trupele de paraşutişti şi marina anglo-franceză au început să ocupe poziţii strategice din zona Canalului Suez.
Imediat, Statele Unite au îndemnat la un armistiţiu şi, alături de Uniunea Sovietică, un lucru uimitor ţinând cont că era perioada Războiului Rece, au făcut presiuni asupra Marii Britanii, Franţei şi Israelul să încheie lupta. Uniunea Sovietică, care a ajutat cu armament, dar şi din punct de vedere economic Egiptul, a ameninţat că va folosi armele nucleare alături de aliata sa, iar preşedintele SUA, Dwight D. Eisenhower, a ameninţat cele trei ţări că voi suferi consecinţele dacă nu îşi retrag armatele.
Forţele franco-engleze au părăsit Egiptul în decembrie 1956, iar cele ale Israelului în martie 1957. Ulterior, Egiptul a deschis canalul în vederea comerţului extern. Această criză a evidenţiat faptul că vechile puteri coloniale, Marea Britanie şi Franţa, au fost înlocuite de către forţa Statelor Unite şi a Uninii Sovietice.
Sursa: History
Citeşte şi:
Venezuela are mai mult petrol decat Arabia Saudita
Petrolul ecologic există! Să fie acesta combustibilul viitorului?