Administraţia Naţională a Oceanelor şi Atmosferei din SUA monitorizează nivelurile de radiaţii din orbita joasă a Terrei folosind instrumente amplasate la bordul sateliţilor, ce orbitează planeta noastră la fiecare 101 minute. Din moment ce Pământul se roteşte la rândul său, oamenii de ştiinţă pot afla care este cantitatea de radiaţii existentă la acele altitudini, la care se află, de asemenea, Staţia Spaţială Internaţională. Coroborând informaţiile legate de traseul acesteia cu datele obţinute din realizarea hărţilor radiaţiilor, cercetătorii pot afla care este nivelul de radiaţii la care astronauţii se expun în fiecare zi.
Principala sursă a radiaţiilor la care se expun exploratorii spaţiului cosmic se află deaupra coastei Americii de Sud şi este cunoscută în lumea ştiinţifică sub numele de ,,Anomalia Atlanticului de Sud”. Această regiune este cunoscută pentru faptul că, nici până în momentul de faţă, cercetătorii nu au putut afla de ce aici există un câmp magnetic mult mai slab decât cel existent în zonele învecinate.
Cu toate acestea, se cunoaşte faptul că, de la nivelul acestui câmp, radiaţiile solare sunt reflectate cu greutate, motiv pentru care ele pot penetra obiecte aflate la altitudini relativ joase, cum este, de exemplu, cazul Staţiei Spaţiale internaţionale, ce orbitează la o distanţă de aproximativ 330-435 km faţă de Terra.
Astronauţii se expun, de asemenea, la radiaţii provenite din interiorul aurorelor boreale. Noi putem observa de pe Pământ efectul acestor radiaţii, deoarece, în momentul în care electronii de energie mare desprinşi din suprafaţa Soarelui lovesc suprafaţa superioară a atmosferei planetei noastre şi provoacă apariţia unor unde de lumină. În mod normal, astronauţii nu sunt expuşi la aceste radiaţii, deoarece ele se produc la o altitudine mult mai mari faţă de cea în care ei se află. Însă, în timpul furtunilor geomagnetice, aurorele boreale se produc la altitudini mai mici, iar, din moment ce Staţia Spaţială se poate afla în aceste zone, exploratorii pot fi expuşi unor niveluri ridicate radiaţii.
Martin Archer, cercetător în cadrul Queen Mary University of London, a calculat nivelul de radiaţii la care au fost expuşi astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională, în timpul ultimelor şase luni de misiune, şi a aflat că acesta se ridică în jurul valorii de 300 de jouli, echivalentul dozei letale de radiaţii X. Prin comparaţie, pe Terra, în acelaşi interval de timp, suntem expuşi unei cantităţi de radiaţii de numai 0,07 jouli.
Sursa:youtube.com/Martin Archer
Specialistul spune că expunerea îndelungată la radiaţii este foarte diferită de expunerea intensă, dar pe perioade scurte la emisiile de particule. Aşa se explică faptul că doar astronauţii care au petrecut în totalitate ultimele şase luni la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale au fost expuşi unui nivel de radiaţii de aproximativ 300 de jouli, iar cei care au desfăşurat activităţi pe perioade mai scurte au fost mai puţin afectaţi.
Sursa: iflscience.com
Vă mai recomandăm şi: Corpul uman se adaptează la radiaţii? Un nou studiu sugerează că este posibil