Faimoasa expresie "sabia lui Damocles" provine de la o morală străveche popularizată de filosoful roman Cicero în carte sa "Disputele lui Tusculan", scrisă în anul 45 î.Hr.
Versiunea lui Cicero îl are în centrul istoriei pe Dionisie al II-lea, rege tiran, care a domnit peste oraşul sicilian Syracuse, în timpul secolelor V-IV î.Hr. Deşi era bogat şi puternic, Dionisie a fost nefericit. Domnia sa i-a adus mulţi duşmani, iar el era chinuit de teama că va fi asasinat. Frica lui era atât de profundă încât dormea într-o cameră înconjurată de un şanţ, iar încredere avea numai în fiicele sale pe care le lăsa să-i radă barba cu un brici.
Cicero spunea că nemulţumirea regelui a ajuns la urechile unui linguşitor de la curte numit Damocles. Acesta l-a asaltat pe rege cu multiple complimente şi a remarcat cât de fericit trebuie să fie acesta, la care Dionisie i-a răspuns enervat: „Ai vrea tu oare să guşti din aşa viaţă şi să încerci din norocul meu?”, Damocle a fost de acord şi Dionisie l-a aşezat pe o canapea aurită şi i-a adus câţiva servitori să-l slujească.
El era servit cu cele mai suculente bucăţi de carne, îngrijit cu cele mai alese arome şi cele mai speciale alifii. Damocles nu putea să-şi creadă norocului, dar cu cât mai mult începea să se bucure de viaţa unui rege, cu atât mai mult atenţia îi era atrasa de sabia spânzurată de Dionisie de tavan. Sabia era ascuţită ca briciul şi era poziţionată deasupra capului lui Damocles, iar toată greutatea ei era susţinută de un singur fir de păr de cal.
De atunci, frica care l-a cuprins pe Damocles pentru viaţa sa, nu i-a mai permis să savureze din opulenţa vieţii îmbelşugate pe care o ducea. După mai multe priviri îngrozite către lama care atârna deasupra capului său, el a cerut să fie scuzat, spunând că nu mai doreşte să fie atât de norocos.
Pentru Cicero, povesteaa lui Dionisie şi Damocles a reprezentat ideea că cei de la putere întotdeauna se află sub spectrul anxietăţii şi al morţii, şi că „nu poate exista fericire pentru cel care se află sub presiune constantă.”
Parabola a devenit , mai târziu, un motiv comun în literatura medievală, iar expresia „sabia lui Damocles” este acum utilizată în mod obişnuit ca un termen ce descrie un pericol la orizont.