Ea se şi odihneşte de tot atâtea ori între bătăi. Într-un an, inima unui om bate de 40.000.000 de ori.
Bătaia inimii este, de fapt, un val de contracţii din interiorul inimii, care face ca sângele să circule în corp. Frecvenţa bătăilor inimii (sau rata pulsului) depinde de nevoia corpului de sânge.
Schimbările din bătăile inimii sunt, de obicei, cauzate de efort. Ele se întâmplă aşa: atunci când un muşchi începe să funcţioneze undeva în corp, el produce acid carbonic. Moleculele de acid carbonic sunt purtate de sânge într-o anumită parte a inimii, atriul drept, în doar zece secunde.
Acolo, sunt întâmpinate de celule care reacţionează la prezenţa moleculelor de acid carbonic. Apoi, reacţia adaptează frecvenţa bătăilor inimii la conţinutul de acid carbonic din sânge. Dacă muşchiul îşi opreşte activitatea, iar conţinutul de acid carbonic din sânge scade, mişcările inimii încetinesc.
Însă, activitatea inimii este legată de nevoile corpului, ca întreg. Emoţiile mentale stimulează un nerv care fac inima să bată mai repede. Atunci când suntem trişti sau speriaţi, un alt nerv este stimulat şi încetineşte bătăile inimii.
O persoană obişnuită nu îşi poate schimba frecvenţa bătăilor inimii doar prin propria voinţă. Însă, au fost şi anumite persoane care aveau această abilitate. A existat un om care putea să îşi „oprească” inima, iar cei din jur îl credeau mort. Apoi, putea să o facă să bată din nou.