Clorul pur a fost, iniţial, preparat de un chimist suedez numit Karl Scheele, în anul 1774. Acum, este făcut printr-o trecere a soluţiei sării prin curent electric.
Cel dintâi gaz otrăvitor folosit în Primul Război Mondial a fost clorul pur. Germanii l-au utilizat pe 22 aprilie 1915. Apoi, atât ei, cât şi aliaţii lor au folosit o varietate de gaze, toate produse din compuşi ai clorului.
Pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, aliaţii şi inamicii acestora au avut depozite uriaşe de gaze pe bază de clor şi alte substanţe, însă nu le-au folosit.
Totuşi, în ciuda faptului că este atât de otrăvitor şi periculos, clorul este folositor omului pentru sănătatea sa. Clorura distruge microbii, fiind o parte importantă a antibacterienilor şi dezinfectanţilor.
Cele mai multe sisteme de purificare a apei conţin clorură, pentru a ucide orice bacterie ce supravieţuieşte tratamentelor. Doar patru cincimi din clorură sunt folosite la 1.000.000 de părţi de apă. Acest procentaj nu este dăunător omului, deşi apa poate avea un anumit gust.
Clorura poate fi transformată în lichid prin presare sau congelare. În forma sa lichidă, clorura este transportată în cilindri de metal, dar şi în maşini de tipul tancurilor.
Clorura este folosită la decolorare şi prepararea pudrei pentru decolorare. În condiţii normale, este folosit în procesul de fabricare a hârtiei.
Acesta este utilizat şi în fabricarea de vopseluri şi, alături de oxigen şi potasiu, este parte a artificiilor şi a unor tipuri de chibrituri.
Tetraclorura de carbon, un derivat al clorurei, este un agent de curăţare neexplozibil, folosit la anumite tipuri de extinctoare. De asemenea, clorura în sine reprezintă o importantă parte din antisepticele moderne.