Explicaţia este una simplă. Adăugarea acestor 24 de ore suplimentare în calendar asigură sincronizarea lui cu mişcarea Pământului în jurul Soarelui.
În timp ce calendarul modern conţine 365 de zile, timpul necesar cu adevărat Pământului pentru a orbita în jurul Soarelui este uşor mai mare, de circa 365,2421 zile. Diferenţa poate părea neglijabilă, dar de-a lungul deceniilor şi al secolelor acea pierdere care reprezintă un sfert de zi pe an ar deveni importantă.
Pentru a asigura acordul dintre anul din calendar şi adevăratul an astronomic este necesară adăugarea periodică a unei zile în plus pentru a compensa pierderea acestui timp.
Egiptenii au fost printre primii oameni care au descoperit necesitatea anilor bisecţi, dar practica nu a fost pusă în practică până în perioada domniei romanului Iulius Cezar. Înainte, calandarul roman funcţiona pe un model lunar care necesita adăugarea unei luni în plus în mod regulat pentru a corespunde cu realitatea astronomică.