Cine a fost cel mai bun gladiator?

În timp ce marea majoritate a gladiatorilor s-au specializat pentru luptele cu alţi gladiatori, puţini aveau curajul de a intra în luptă excluisiv contra fiarelor sălbatice. Cel mai apreciat dintre toţi „bestiarii”, cum erau denumiţi aceşti gladiatori, a fost Carpophores. Deoarece bestiarii luptau doar cu animale periculoase precum lei, urşi, tigri, leoparzi, elefanţi, rinoceri, etc. speranţa lor de viaţă era cu mult mai redusă decât a celorlalte categorii de gladiatori. Luptând exclusiv în Amfiteatrul Flavian, Carpophores s-a remarcat printr-o luptă ieşită din comun în care a înfruntat în acelaşi timp un urs, un leu şi un leopard, bestiarul reuşind să-i ucidă pe toţi la sfârşitul luptei. Într-o altă luptă, Carpophores a ucis un rinocer cu ajutorul unei singure suliţe. Cronicile ne spun că acest bestiar a ucis douăzeci de astfel de animale sălbatice pe parcursul unei singure zile, fapt care i-a făcut pe admiratorii săi din public, precum şi pe colegii gladiatori să-l compare cu însuşi Hercule.

Un alt gladiator remarcabil a fost Spiculus care a trăit în primul secol după Hristos. Spiculus a devenit un prieten apropiat al împăratului Nero, pe care l-a impresionat atât de mult prin luptele sale căştigate, încât acesta i-a dăruit gladiatorului palate, sclavi şi sume imense de bani. După ce Nero a fost detronat în anul 68 după Hristos, împăratul cel nebun l-a chemat de urgenţă pe Spiculus, deoarece doarea să fie ucis de cel mai faimos gladiator al acelor vremuri. Doar că oamenii de încredere ai lui Nero nu l-au găsit pe Spiculus, iar Nero s-a văzut nevoit să se sinucidă.  

• Atomii se pot atinge între ei?
• Ce este masca lui Xiuhtecuhtli?

Probabil cel mai impresionant gladiator a fost totuşi, Flamma, un sclav luptător de origine siriană care a murit la vârsta de doar 30 de ani, după ce în decursul scurtei sale cariere a luptat de 34 de ori, câştigând 21 de lupte, pierzând doar patru, în timp ce nouă lupte le-a terminat la egalitate. Rămâne demn de reţinut că Flamma primit premiul „rudis” al sabiei de lemn care garanta eliberarea gladiatorului de patru ori, dar de fiecare dată a refuzat eliberarea, cerând cu insistenţă să lupte în arenă deoarece acest lucru era singurul care îl făcea pe deplin fericit.