Conform tuturor surselor în domeniu, cele mai bogate mine de aur din lume nu sunt deloc după cum s-ar crede la prima vedere în Siberia, China şi cu atât mai mult la Roşia Montană. Cele mai bogate zăcăminte aurifere din lume şi minele lor aferente sunt cele din bazinul aurifer Witwatersrand. Se estimează că aproximativ 40% din aurul extras anual din întreaga lume provine doar de aici, din acest bazin aurifer. În trecut acest bazin aurifer era şi mai bogat. Spre exemplu în anul 1979, Africa de Sud producea circa 79% din cantitatea de aur extrasă anual din întreaga lume. Mineritul în Witwatersrand are loc prin săparea unor tuneluri tot mai lungi care să ajungă la zăcământul aurifer situat la mare adâncime.
Bunăoară mina TauTona are cel mai lung tunel dintr-un zăcământ aurifer, tunelul respectiv având lungimea de peste 4 kilometri. Asta în condiţiile în care toate galeriile aurifere de aici au o lungime totală care depăşeşte 800 kilometri. Condiţiile de muncă de aici sunt deosebit de grele, căci minerilor le trebuie un interval de două ore până ajung de la suprafaţă la locurile de forare, răstimp în care aceşti oameni riscă să dea peste pungi cu gaze toxice sau apă, fiind în acelaşi timp zguduiţi de cutremure cu intensitate mică.
În anul 1886, minerul australian George Walker a descoperit aur în regiunea Witwatersrand, acela fiind momentul începerii exploatărilor miniere de aici. Banii rezultaţi imediat din exploatări au fost folosiţi la ridicarea oraşului Johannesburg, iar în decurs de doar zece ani de la fondarea sa, Johannesburg devenea deja cel mai mare oraş de pe continentul african. Imensul aflux de străini (în mare parte britanici) a dus la creare de tensiuni şi războaie între aceştia şi coloniştii buri.