Incursiunile vikingilor în est: lupta pentru bogăţiile Constantinopolului
Din păcate, incursiunile vikingilor în vest, în Marea Britanie şi America de Nord tind să pună în umbră campaniile din est, unde urme ale prezenţei acestora sunt găsite din Europa de est până în Orientul Mijlociu. Amprenta istorică lăsată de aceste popoare scandinave este atât de însemnată încât din 793, până în 1066, specialiştii o numesc era vikingă.
În timp ce danezii şi norvegienii au explorat rutele vestice, suedezii au fost aceia care au realizat incursiunile estice.
Hartă care arată rutele comerciale scandinave. Ruta Volga (roşu) este cea care face legătura cu Califatul Abbasid, rutele cu Grecia (mov), şi restul rutelor comerciale (portocaliu). Sursa: Wikipedia
Aceşti vikingi care au trecut Marea Baltică şi au navigat pe râurile Europei de est au fost numiţi ”rus”, probabil un termen derivat din finlandezul ”ruotsi”, care înseamnă „echipaj de vâslaşi”. Aceştia au cucerit populaţia slavă locală şi au stabilit puncte de tranzit în teritoriul Rusiei de astăzi, cel mai cunoscut fiind Novgorod, fondat în secolul IX.
Invitaţia Varegilor, picată de Viktor Vasnetsov. Rurik şi fraţii săi ajung în Staraya Ladoga din vestul Rusiei de astăzi. Credit: Wikipedia
Deşi la mijlocul secolului IX au ajuns în capitala Califatului Abbasid, o aşezare recunoscută pentru bogăţiile şi prosperitatea acesteia, vikingii au fost atraşi mai mult de Constantinopol. John Haywood, care descrie realizările vikingilor în cartea sa Northmen: The Viking Saga AD 793-1241, menţionează că „mătasea şi aurul sunt marile ispite. Aceştia probabil au auzit de poveşti despre bogăţiile Constantinopolului. Atracţia mare era mătasea, care era extrem de populară, pentru care scandinavii vindeau sclavi, blană, ceară de albine şi miere. Constantinopolul era şi unul dintre puţinele locuri care încă avea monede de aur.”
Locaţia Constantinopolului pe malurile strâmtorii Bosfor, care reprezintă graniţa Europei cu Asia, a făcut din această aşezare un centru comercial important şi cel mai bogat oraş din lume. Bogăţiile aveau nevoie de o apărare pe măsură, aşadar Constantinopol a devenit şi cea mai apărată aşezare din lume.
Din păcate, detaliile relaţiilor bizantinilor cu vikingii nu se cunosc cu exactitate, ceea ce se ştie este că în 839 reprezentanţi ai rus au ajuns în Francia ca parte a unei misiuni diplomatice bizantine.
În iunie 860, vikingii lansează un atac-surpriză asupra Constantinopolului când oraşul era fără apărare, întrucât armata era angajată în lupta cu Califatul Abbasid şi flota era ocupată cu piraţii arabi în Marea Mediterană.
Patriarhul grec Photius a numit acest atac „un fulger din Rai”, vikingii prădând suburbiile Constantinopolului şi atacând coasta din jurul Mării Marmara, unde au ars case şi au jefuit biserici şi mănăstiri. Aceştia s-au retras din cauza apropierii iernii, deşi bizantinii au pus această retragere pe seama intervenţiei divine.
Vikingii au ajuns gardă de elită în Constantinopol
O sursă din Rusia descrie un al doilea atac asupra Constantinopolului care a avut loc în anul 907, unde o flotă de 2000 de vase au întâlnit blocada alcătuită din lanţuri de fier în portul Constantinopolului. Aceştia au ales să-şi transporte vasele pe uscat, până au ajuns în partea opusă, de unde au atacat, dar acesta a fost fără succes. Totuşi, nu există o sursă bizantină a acestui eveniment.
În 941, vikingii au lansat un atac dezastruos asupra Constantinopolului. Cu armata şi flota bizantină plecată, o flotă de 1000 de vase a ajuns în apele Imperiului Bizantin. Doar 15 dromoane au reuşit să respingă atacul, utilizând focul grecesc.
Paradoxal, 50 de ani mai târziu, vikingii sunt recrutaţi în apărarea Constantinopolului. Când împăratul bizantin Basil al II-lea a înfruntat o revoltă în 987, Vladimir cel Mare i-a oferit 6000 de mercenari vikingi cunoscuţi şi sub numele de varegi, pentru a fi diferenţiaţi de rus, deoarece aceştia au fost asimilaţi de populaţia slavă. Impresionat de ferocitatea cu care veragii s-a luptat împotriva rebelilor, împăratul a înfiinţat garda de elită varegă. Aceştia s-au dovedit a fi mult mai puţin coruptibili, datorită lispelor de legături familiare şi a incapacităţii de a vorbi limba locală.
Pictură de Ioannes Scylitzes care reprezintă gărsile varege. Credit: Wikipedia
De asemenea, aceştia au fost recompensaţi pe măsură. Varegii au avut mult mai mult de câştigat în urma cooperării cu Imperiul Bizantin decât atunci când erau în conflict cu acesta.
Armata varegă a continuat să lupte în toate campaniile majore bizantine, din Sicilia până în Ierusalim, până când Constantinopolul a fost cucerit de cruciaţi în 1204. Amprenta scandinavilor asupra Constantinopolului este vizibilă şi astăzi – în Hagia Sophia din Istanbul există două ruine inscripţionate de membrii gărzii varege.
Sursa: History
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Despre berserkeri si alte mituri vikinge
De ce puternicii vikingi nu au putut cuceri micuţa Irlanda
Ziua în care cuceritorul Mehmed al II-lea a îngenuncheat Constantinopolul