Nunta Roşie – evenimentele ce au inspirat cel mai sângeros moment din „Urzeala tronurilor”

Ce este „Nunta Roşie”? Termenul desemnează un masacru organizat de lordul Walder Frey pentru a se răzbuna pe regele Robb Stark, care a încălcat pactul de căsătorie între Casa Stark şi Casa Frey. Printre victime s-au numărat regele Robb, personajul preferat al multor telespectatori, soţia sa însărcinată – regina Talisa, mama sa, Lady Catelyn, şi mulţi dintre oamenii regelui.

Regele Robb a fost păcălit de Walder Frey, care a mâncat pâine şi sare din acelaşi vas cu oaspeţii săi, iar conform legilor sacre din Westeros acest lucru înseamnă că gazda şi oaspeţii nu se vor răni în timpul vizitei. Această lege sacră este valabilă în toate religiile din Westeros, astfel că nimeni nu a crezut că un lord o va putea încălca.

Telespectatorii nu au fost singurii şocaţi de duritatea scenei. Chiar şi George R.R. Martin, autorul seriei ”Cântec de gheaţă şi foc” care stă la baza serialului Urzeala tronurilor, a recunoscut la vremea difuzării episodului „The Rains of Castamere” că nu era convins că poate avea tăria să-l urmărească. „Pasajul respectiv din carte a fost cel mai dificil pe care l-am scris vreodată”, a declarat Martin pentru NY Daily News. „Atunci când am scris cartea şi am ajuns la momentul în care are loc Nunta Roşie, nu am putut să o descriu, am sărit peste ea. Am scris mai întâi ce urma şi am terminat cartea, lăsând capitolul neterminat. A fost foarte, foarte dificil să scriu acest capitol. Ştiu că sună ciudat, dar personajele deveniseră cât se poate de reale pentru mine, aşa că m-am simţit ca şi cum mi-aş fi omorât nişte prieteni”, a mărturisit Martin.

Acuzat de fani că le-a ucis personajele preferate, Martin a declarat că „indiferent cât de multe evenimente inventez eu, există lucruri în istorie cel puţin la fel de groaznice, dacă nu mai rele”. De altfel, autorul a recunoscut că masacrul ce stă la baza „Nunţii Roşii” a fost inspirat din istorie.

„Nunta Roşie se bazează pe câteva evenimente reale din istoria Scoţiei”, a declarat Martin pentru EW. De asemenea, pactul sacru încălcat de Walder Frey are la rândul său un fundament istoric. „Legile ospitalităţii erau cât se poate de reale în societatea din Evul Mediu. O gazdă şi un oaspete nu se puteau răni, chiar dacă erau inamici. Cine încălca această lege, ca să citez, «se condamna singur pentru totdeauna»”, a explicat Martin.

Primul eveniment din istoria Scoţiei din care s-a inspirat Martin a fost „Cina Neagră”, ce a avut loc în noiembrie 1440. Regele Scoţiei, Iacob al II-lea, se lupta cu clanul „Black Douglas”, însă i-a invitat la cină pe tânărul William Douglas, în vârstă de 16 ani, care devenise Conte de Douglas şi pe fratele acestuia. Aceştia au venit la castelul Edinburgh, unde au participat la un festin. George R.R. Martin descrie ce s-a întâmplat ulterior: „La finalul evenimentului, oamenii regelui au început să bată într-o tobă mare. În acest timp, a fost adus în faţa lui William Douglas un platou, pe care se găsea capul unui mistreţ negru, simbolul morţii. De îndată ce l-a văzut, contele a ştiut ce înseamnă. El şi fratele său au fost târâţi în curtea castelului, unde au fost decapitaţi”.

Cel de-al doilea eveniment istoric care l-a inspirat pe Martin a fost „Masacrul de la Glencoe”. În 1691, William al III-lea al Angliei a anunţat că va ierta toate clanurile scoţiene pentru participarea la rebeliunile iacobite dacă renunţă să-l mai susţină pe regele Iacob al VII-lea şi i se supun. Şeful fiecărui clan trebuia să-i prezinte regelui până pe 1 ianuarie 1692 un document semnat care să consemneze jurământul de credinţă.

Unul dintre clanurile highlanderilor, clanul MacDonald, jurase deja supunere lui Iacob al VII-lea, astfel că membrii săi au fost nevoiţi să aştepte un semn de la acesta că pot să rupă legământul. Mesagerul regelui Iacob a ajuns la clanul MacDonald abia pe 28 decembrie, astfel că Maclain, şeful clanului, avea doar trei zile la dispoziţie să depună documentul cerut la Secretarul de Stat John Dalrymple. Acesta nu avea să fie singura problemă: Dalrymple era un lowlander care ura clanul MacDonald.

Maclain a ajuns cu întârziere la curtea regelui William, fiind reţinut câteva zile în oraşul Inveraray, pe teritoriul clanului rival Campbell, reuşind în cele din urmă să livreze documentul cerut. Oficialii secretarului de stat nu erau însă interesaţi de un document prezentat cu întârziere, astfel că au pus la cale un plan pentru a elimina clanul MacDonald „de la rădăcină”.

La finalul lunii ianuarie, 120 de soldaţi aflaţi sub comanda căpitanului Robert Campbell au sosit în Glencoe la reşedinţa clanului MacDonald, solicitând găzduire sub pretextul că fortul din apropiere era plin. Membrii clanului MacDonald i-au primit cu ospitalitate, aşa cum era obiceiul, iar soldaţii au stat acolo aproximativ două săptămâni până când la Glencoe a sosit căpitanul Drummond, care i-a instruit „să-şi treacă gazdele prin sabie”.

După ce au jucat cărţi cu cei din clanul MacDonald şi le-au urat noapte bună, soldaţii au aşteptat ca aceştia să adoarmă şi apoi au ucis câţi au putut. În total, au pierit 38 de bărbaţi ai clanului MacDonald, mulţi fiind ucişi în somn. Au reuşit să fugă circa 40 de femei şi copii, însă fuga lor în vremea cumplită de afară a însemnat că în loc să moară de sabie au murit din cauza frigului.

Masacrul a intrat în istoria Scoţiei, fiind considerat îngrozitor mai ales datorită faptului că a avut loc prin încălcarea pactului de ospitalitate. Din acest motiv, chiar şi astăzi cei ce merg în Glencoe vor vedea pe uşa tavernei Clachaig un semn pe care scrie „Interzis accesul membrilor familiei Campbell”.