Fata nevazuta a FIFA: fabricarea unui presedinte

Santaj, luare de mita, falsificare de voturi, transferuri ilicite si bilete „murdare”. Este fata ascunsa a Federatiei Internationale de Fotbal, vazuta prin ochii lui Andrew Jennings. Cel mai important reporter de investigatii sportive din lume, britanicul si-a petrecut patru ani din viata pentru a patrunde in culisele intunecate ale „sportului rege”. Rezultatul muncii sale a condus la o expunere exploziva a oficialilor care conduc institutia suprema a lumii fotbalistice FIFA si a dat nastere unei povesti fascinante despre felul in care „oamenii in costume” pun ambitiile personale si banii mai presus de fanii din tribune si inaintea jucatorilor de pe teren. Iata cum este, de fapt, condusa lumea fotbalului profesionist.

FIFA a fost fondata in Paris, Franta pe 21 martie 1904 si are astazi sediul in Zurich, Elvetia. Inglobeaza sase confederatii continentale si a fost condusa pana in prezent de opt presedinti. Cel mai recent este inca in exercitiul functiunii, de 11 ani, este cetatean elvetian si se numeste Joseph Sepp Blatter. Dupa o cariera in care a imbinat sportul si afacerile, elvetianul nascut la 10 martie 1936, in tara cantoanelor, devine secretar general al FIFA in 1981 si sta in umbra lui Joao Havelange, presedinte timp de un sfert de secol al Federatiei.(1974-1998). Sfatuit de Michel Platini, actual conducator al UEFA, Blatter candideaza pentru functia de presedinte al FIFA si este ales in 1998 in fata lui Lennart Johansson, dupa o „lupta” care dureaza patru luni. La 29 mai 2002 va fi reales in functie, iar la Congresul FIFA de la Doha din 2003 i se prelungeste in mod exceptional mandatul cu un an, astfel incat alegerile sa nu coincida cu desfasurarea Cupei Mondiale din 2006. Blatter castiga un al treilea mandat in 2007, care va expira in 2011.

• Zeitgeist – comedia erorilor
• Triunghiul Bermudelor – conspiratie sau inselatorie?

Fire Innodate Fotbalul Are
Inscaunarea din 1998 a lui Sepp Blatter in functia de „carmaci” FIFA implica practici presupuse de coruptie, descrise atat de Andrew Jennings in „Fault” cat si de britanicul David Yallop in cartea sa „Cum au trucat partida”. In 2002, elvetianul trebuie sa se confrunte cu o ofensiva a mai multor membri ai Comitetului Executiv, precum si cu cea a secretarului general al FIFA, Michel Zen-Ruffinen, care il acuza de nereguili financiare, coruptie si manipulare de conturi. Apoi, falimentele succesive ale societatilor ISL (International Sports and Leisure) care adminstra drepturile de marketing asupra Mondialelor din 2002 si 2006, si Kirch, detinatoarea drepturilor TV asupra acestor doua evenimente, zguduie FIFA. In 2006, jurnalistul englez Andrew Jennings (foto) il acuza direct in cartea „Cartonasul rosu” pe Joseph Blatter de coruptie in dosarul ISL-ISMM, acuzatie pe care FIFA o dezminte cu fermitate, reusind chiar sa interzica, printr-o decizie a justitiei, publicarea cartii in Elvetia.

Cu ceva timp inaintea alegerilor din 1998, contracandidatul lui Blatter, presedintele pe atunci al UEFA Lennart Johansson, a promis democratie, solidaritate si transparenta daca va fi ales in fruntea FIFA. El promitea delegarea unui contabil independent insarcinat sa examineze practicile afaceristice ale FIFA. Campania acestui „puritan” l-a deranjat pe presedintee inca in exercitiu, Havelange. Cum isi permitea acest suedez sa ameninte voalat derularea unor investigatii independente ale Federatiei? Dincolo de lupta de orgolii, se mai intrevedea si un pericol real al unei asemenea operatiuni. Havelange nu avea vreun afect pentru Blater, care incercase in trecut sa-l detroneze, insa acesta nu avea intentia de a scoate la lumina ceva din afacerile obscure ale Federatiei. Astfel, atunci cand Blatter a aflat ca este sustinut nu doar de asociatiile nationale de fotbal carora le-a facut de-a lungul timpului favoruri, dar si de Havelange, a demarat vanatoarea voturilor lui Johannson. In mai 1998, Sepp zboara la Nairobi, capitalia Kenyei, unde avea sa-i intalneasca pe oficialii Africii de Sud, Mozambicului, Angolei, republicii Lesotho si Namibiei. Le promite acestora ca, prin interventia lui din pozitia de presedinte FIFA, Africa de Sud va gazdui Cupa Mondiala din 2006. Daca va avea succes in alegeri, va pompa si mai multi bani in continent. Audientei i-au placut aceste cuvinte, ceea ce a insemnat subtilizarea a cinci voturi rezervate initial lui Johnsson, care sustinea Germania pentru 2006.

Ales sau impus?
Intr-o dimineata de noiembrie din 1998, in interiorul hotelului Meridien din Paris, zeci de delegati FIFA s-au adunat pentru a trece la alegerea noului presedinte al Federatiei Internationale de Fotbal. Candidati: suedezul Lennart Johansson, presedinte UEFA la acea vreme, si Joseph „Sepp” Blatter, un catarator elvetian descoperit si propulsat de Horst Dassler, mai mare peste imperiul Adidas. Micul dejun a fost in acea dimineata ceva mai agitat decat era firesc. O puzderie de oameni grabiti cu mana dreapta ocupata de un plic alb au intrat si iesit din sala de conferinte. La un moment dat a fost vazut si Mohammed Bin Hamman, distins reprezentant al Quatar-ului in Comitetul Executiv FIFA si prieten apropiat al candidatului Sepp Blatter. Apoi, in aproximativ o ora, s-au petrecut cateva lucruri cu adevarat remarcabile. Cel putin 18 reprezentanti ai tarilor africane au avut o revelatie si si-au schimbat parerea despre candidati. Toti au hotarat sa nu il mai sprijine pe Johansson, desi cu o seara inainte, la cina, jurasera deschis credinta suedezului.

Acum, la micul dejun, dupa chifle proaspete si magiun gros, aceiasi 18 si-au marturisit credinta in Blatter. Revelatiile par a fi fost stimulate de plicurile albe din mainile celor ce s-au perindat prin sala. 5.000 de dolari pe loc, 5.000 dupa vot. Farah Addo, cetatean al Republicii Somalia si membru in Comitetul Executiv FIFA, vicepresedinte al Confederatiei Africane de Fotbal si presedinte al Federatiei Somaleze de Fotbal, a refuzat mita. De aceea, in cazul lui, oferta a ajuns la 100.000 de dolari, pentru ca de cuvantul sau ascultau si alti reprezentanti africani. Fiind gata sa provoace un scandal, Addo a primit rapid lovitura de gratie. Un fax sosit din Somalia il anunta ca Federatia inceteaza sa il mai considere reprezentant cu drept de vot la FIFA. Apoi s-a trecut la vot. Blatter 118 – Johansson 80. Numai dupa 4 ani, cei cativa oameni in zdrente care sustineau de sub un camion ca sunt Federatia Somaleza de Fotbal au recunoscut ca au primit de la d-l Bin Hamman din Quatar 10.000 de dolari, faxul, hartia si pixul cu care a fost scris si trimis mesajul care il dezmostenea pe Addo.

Tabara lui Blatter a negat intotdeauna cu vehementa ca ar avea cunostinta despre vreo cumparare de voturi anterioara alegerilor, iar cartile care demasca operatiunea nu pretind ca Sepp ar fi fost implicat direct sau ar fi stiut despre cumpararea voturilor. Totusi, Blatter si FIFA au confirmat ca delegatii au primit sume de bani in plicuri la hotelul Meridien din Paris, in timpul weekend-ului cand a avut loc congresul FIFA din 1998: explicatia oficiala este ca singurele plati facute au fost pur si simplu avansuri banesti pentru asociatiile nationale, din suma de 250.000 dolari pe care o primesc anual membrii mai saraci ai FIFA, si ca nu este nimic neobisnuit in aceasta distribuire a banilor oficiali ai FIFA, in scopuri fotbalistice legitime.

Premisa implicarii magnatilor din Golful Persic in manipularea sufragiilor de la varful FIFA nu este una cu aspect absurd. FIFA este o masina de facut bani, iar infiltrarea la varf a unui om controlat de acesti bogatasi le asigura, subtil, conducerea colosului financiar, oferindu-le in acelasi timp mult ravnita obscuritate. Mai mult de atat, comportamentul FIFA din momentul inscaunarii in pozitia de presedinte a lui Sepp Blatter, vine ca o confirmare a acuzelor. Blatter s-a ocupat personal de vanzarea drepturilor pentru Cupele Mondiale din 2002 si 2006: drepturile de difuzare a jocurilor la tv in fiecare tara din lume si drepturile de a pune insigna FIFA si cuvintele magice „World Cup” pe sucuri, bauturi, gustari, aparate de ras si echipamente sportive. A fost o ocazie foarte buna pentru Blatter sa-si demonstreze capacitatile de sforar, mai ales ca se anunta o afacere cu o cifra de 2,3 miliarde dolari.

Desi in urma tratativelor, drepturile de difuzare a meciurilor de fotbal trebuiau vandute celui mai mare conglomerat media din lume, Bertelsmann, prin subsidiarele TV americane IMG si UFA, acestea au fost vandute catre ISL. Cum? Pentru ca IMG si UFA au aflat in ultima clipa de la FIFA ca Federatia vinde drepturile pentru Cupele din 2002 si 2006 in acelasi pachet, Bertelesmann fiind pregatit sa achizitioneze numai drepturile pe 2002. Cum ISL a fost anuntata dinainte asupra acestei chestiuni, s-a miscat mai rapid si a obtinut drepturile in detrimentul Bertelsmann. Masinatiunea a fost evidenta abia in momentul in care, in contul FIFA a ajuns accidental un virament bancar in valoare de 1 milion franci elvetieni (400.000 de lire sterline) dinspre ISL, fara a exista vreun contract care sa justifice aceasta tranzactie. Era vorba de un foarte gras „Multumesc” pentru medierea drepturilor de difuzare, exprimat stangaci. Momentul a generat suspiciuni si rumoare in lumea fotbalistica si mai ales printre jurnalisti, dar chestiunea este inca dezbatuta din punct de vedere legal.

Cum spuneam si la inceputul articolului, Jopseph „Sepp” Blatter este inca la carma FIFA, pana in 2011. Nu este surprinzator ca si-a pastrat „scaunul” odata ce l-a ocupat initial prin metodele dezvaluite si este legitima presupunerea ca nu tocmai transparent si corect Blatter a fost reales de doua ori presedinte al Federatiei. Nu este decat o mostra graitoare despre felul in care se desfasoara lucrurile in lumea fotbalului international, deoarece nu ne putem astepta ca, atunci cand varful piramidei este construit din moloz, corpul sau sa fie faurit din aur. Or, avand in vedere ca fotbalul este religia a sute de milioane de impatimiti din toata lumea, masinatiunile ce au loc in substraturi nu vin decat ca o tradarea a tuturor acestor oameni, ca o inselatorie comparabila cu cea a descosinderarii unei tari extrem de populate si de diverse, unita intru dragostea eternal pentru „sportul rege”.

__________________________________________________________________________

REVINO MAINE PENTRU UN NOU EPISOD DIN MARATONUL DESCOPERA TEORIA CONSPIRATIEI! A fost Horea mason? A avut Stefan cel Mare o alianta secreta cu Persii? Cine a fost de fapt Manuc Bei? Dar promotorii din umbra ai Revolutiei Romane din 1989? Afla care este senzationalul top 10 al celor mai mari conspiratii romanesti!

Citeste si episodul anterior: Cine a mesterit criza economica?

In luna aprilie, DESCOPERA.ro te invita sa urmaresti un nou serial de articole – maratonul DESCOPERA TEORIA CONSPIRATIEI – in care vei (re)descoperi franturi din istoria recenta si mai indepartata dintr-o perspectiva inedita, la care poate nu te-ai gandit niciodata. Aboneaza-te la Newsletterul DESCOPERApentru a nu pierde niciun episodl!