Cunoaşte ceea ce bei: tipuri de bere

Într-un restaurant, nimeni nu intră să spună „Vreau un fel de mâncare, orice aveţi!”. Prin urmare, de ce am intra într-un bar să cerem o bere oarecare? Poate cel mai bine ar fi dacă am alege câte o bere pentru fiecare moment. Având în vedere că există peste 50 de tipuri mari de bere, cu siguranţă putem găsi câte una pentru fiecare moment specific din viaţă. 

Datorita diversităţii, consumatorii de bere se confruntă zilnic cu o alegere monumentală pe care trebuie să o facă atunci când vânzătorul sau barmanul aşteaptă să primească comanda. Cel mai uşor este să alegi bere ca turist, mai ales dacă te afli într-o locaţie despre care ştii că ar avea vreo legătură cu un stil celebru de bere. În Berlin, de exemplu, nu poţi să nu consumi, măcar odată, o Berliner weisse (Berlinul alb), despre care se spune că în secolul al XIX-lea se producea în 700 de fabrici din Germania, pentru ca apoi, două secole mai târziu să mai existe doar 2 producători ai acestui tip de băutură. Sau, la fel de bine, orice turist poate încerca Leipziger gose, care a fost redescoperită după căderea Zidului Berlinului.

Pe de altă parte, zilele friguroase pot fi o scuză bună pentru consumarea unei beri puternice, brune, precum Baltic porter importată din Marea Britanie în secolul al XVIII şi care a avut un mare succes în regiunea baltică. În multe locuri din lume, printre care se numără şi România, se mai întâmplă să avem seri în care nu putem vedea la doi paşi de ceaţă iar acesta este un prilej bun pentru a consuma o bere de tip ale, Barley Wine. În schimb, despre berea ale a lui Thomas Hardy se spune că ar fi ideală pentru a fi consumată acasă, împreună cu un roman bun, chiar înainte de culcare. 

Conform specialiştilor, cunoscătorilor şi băutorilor, toate berile sunt fie de tip ale, fie de tip lager. Ale este cel mai vechi tip de bere, tradiţional şi care o precede pe cea lager cu mii de ani. În schimb, berea lager este o creaţie relativ nouă, ea fiind consumată de aproximativ 200 de ani. 

O altă diferenţă între aceste două tipuri de bere este redată de felurile de drojdie utilizate în producţie. În funcţie de acestea, se stabileşte temperatura la care fermentează berea. Berile ale, în mod tradiţional fermentează la temperaturi mai ridicate (12 – 21 grade Celsius), în timp ce băutura lager fermentează la temperaturi mai scăzute (între 3 şi 10 grade Celsius). Fermentarea în mediul rece utilizată în cazul berii lager, încetineşte activitatea drojdiei şi, prin urmare, necesită un timp de maturare mai lung. 

În general, curioşii vor să cunoască diferenţele de gust dintre berea ale şi lager. Din acest punct de vedere cunoscătorii susţin că berea de tip ale are un gust mai puternic, mai aromat sau parfumat, putând, de multe ori să aibă o aromă de fructe. Totuşi, în categoria ale se regăsesc mai multe beri amărui. De asemenea, ale se serveşte la o temperatură mai crescută, în jur de 7, maximum 12 grade Celsius. 

Lager, în schimb, include beri cu un gust mai puţin amar. Berile de acest tip tind să fie foarte carbogazoase şi să pară extrem de fine şi moi la gust, având totodată un echilibru foarte bun între aroma şi gust. Ele sunt servite la temperaturi mai scăzute, între 3 şi 7 grade Celsius. 

Berea de „modă veche”: înţelegerea berii ale

Berea de tip ale a precedat istoria scrisă. De fapt este posibil ca prima bere de tip ale să fi fost făcută de hominizi cu ajutorul drojdiilor spontane sălbatice. În antichitate, cele mai multe beri ale arătau ca nişte substanţe groase, precum un terci, conţinând o parte din cerealele din care se obţinea. Cât despre consum, arheologii şi antropologii susţin că oamenii utilizau paie pentru a bea bere din vase comune. În acea perioadă, berea de tip ale avea o culoare foarte închisă din cauza procesului de uscare a cerealelor la foc. De fapt, se pare că toată berea produsă până în anii 1800, când a fost creată refrigerarea artificială, a fost închisă la culoare. Mulţumită evoluţiei tehnologice, berea nu mai are o culoare atât de întunecată, sistemele de filtrare şi uscare a grânelor permiţându-i să devină mai limpede. 

Totuşi, unele companii producătoare de bere îşi asumă riscul de a produce bere într-un mod similar cu cel pe care îl utilizau strămoşii noştri în neolitic. După ce prepară berea, ei o toarnă într-un vas mare şi îi permit Mamei Natură să acţioneze asupra ei. Cu alte cuvinte, microflora acţionează asupra berii, dând naştere uneia dintre cele mai ciudate, ezoterice şi mai ales acre beri de pe planetă. 

Întâlnirea cu „noua” bere: lager

Pentru a înţelege acest tip de bere trebui, mai întâi, să vorbim despre înţelesul cuvântului „lager”, în sine. În limba germana, „lager” se traduce prin „stoc”. Drept urmare, sunt beri vechi, depozitate pentru perioade lungi de timp la temperaturi între 3 şi 10 grade Celsius. Tocmai această perioadă lungă de stocare îi dă berii lager savoarea unică. La acest gust inedit şi fin contribuie şi temperaturile scăzute. Natura procesului răcoros de producere a berii lager împiedică activitatea drojdiei. Din cauza fermentării la rece, care îngreunează procesul de producere, creatorii băuturii trebuie să adauge o cantitate mai mare de drojdie decât în cazul berii de tip ale.  Primii berari, care au produs astfel de băuturi, aveau aşezările în apropierea zonelor muntoase pentru a putea săpa depozite răcoroase unde să păstreze berea. 

Cu toate că berea a fost produsă şi consumată cu mult înainte ca tehnologia să „cucerească” lumea, calitatea berii lager a fost incomensurabil îmbunătăţită de controlul total pe care îl deţin acum berarii asupra procesului de fermentaţie şi de stocare a acestei băuturi. 

Tipuri de bere ale

Barleywine este o bere cu arome de fructe şi caramel, cu gust complex şi alcoolizată ca vinul. De cele mai multe ori, berea de acest tip, produsă în cantităţi mici, este servită în timpul sărbătorilor de iarnă şi turnată în pahare pentru vin sau coniac. 

Belgian Dubbel a fost creată, la început, în mânăstirile din Evul Mediu, redevenind populară în timpul lui Napoleon. Este o bere roşiatică, cu un gust care nu este foarte puternic, dar care, totuşi, poate fi numit complex. În mod tradiţional, această bere suferă o fermentaţie secundară, în sticlă, ceea ce înseamnă că ea conţine drojdie. 

Lista continuă cu alte beri belgiene precum Pale Ale care este o bere de culoarea cuprului, slab alcoolizată şi Belgian Tripel, o băutură aurie, cu gust înţepător. Printre cele mai cunoscute beri ale se numără şi Dunkelweizen, Flanders Brown, Berliner Weisse, Bière de Garde, Foreign Style Stout, Russian Imperial Stout, Saison, Porter, Weizenbier şi Witbier.

Tipuri de bere lager 

American Pale Lagers reprezintă un tip de bere despre al cărei gust se spune că variază în funcţie producător. Totuşi, unele caracteristici sunt comune, berile de acest tip având un conţinut de alcool de 4% – 5%, o culoare foarte deschisă şi fiind servite foarte reci. Astăzi, în ciuda nenumăratelor companii producătoare de bere, 80% din totalul de producţie este Pale Lager. 

Bock Beer este o bere neagră, puternică cu un gust intens, în care predomină malţul. Ea a fost produsă, mai întâi în oraşul german Einbeck, ulterior fiind introdusă în Bavaria unde a devenit şi mai populară decât în locul ei „natal”.  

Doppelbock este o bere neagră periculos de gustoasă, cu un gust amărui puternic, originară din Alpii Italiei, mai exact din mânăstirea St. Francis de Paula. 

Lista ar mai putea continua cu: Dortmunder Export, Helles Bock, Maibock, Munich Dunkel, Pilsner, Schwarzbier, Vienna Lager etc.