Cele mai mari zăcăminte de aur din lume
10. Mina Hishikari – Japonia
Nimeni nu s-ar aştepta ca Japonia zilelor noastre să aibă vreun cuvânt important pe piaţa de profil a aurului, ţinând cont de aşa-zisa sărăcie a solului şi subsolului nipon în minerale preţioase. Cu toate acestea, în cronici vechi din secolul al XIII-lea neobositul călător Marco Polo descrie Ţara Soarelui Răsare drept „Tărâmul Aurului”, bazându-şi descrierea pe multitudinea artefactelor din aur de provenienţă niponă expuse în palatul lui Kublai Han, precum şi pe povestirile neguţătorilor musulmani întorşi din Japonia. Din punct de vedere istoric, majoritatea aurului produs în arhipelagul nipon a fost extras din doar două mine, iar până în anul 1980, nu exista niciun centru de comercializare a aurului extras din ţară.
Schimbarea a venit odată cu anul următor. În 1981, când compania Sumimoto Metal Mining a descoperit cele mai mari filoane singulare de aur din întreaga lume, în locul care avea să devină mina Hishikari. Concentraţia de aur din zăcământul din Sumimoto este de la şase până la zece ori mai mare decât concentraţia medie dintr-o mină obişnuită de aur.
Secretul acestei concentraţii maxime de aur rezidă în geologia unică a Japoniei.
În ultimele milioane de ani, ridicarea spre suprafaţă a pungilor de magmă şi a fluidelor hidrotermale a dus la depunerea unor imense „vene” verticale de aur.
Aceste filoane au o grosime medie de cca. 1,20 metri, lungimea de circa 122 metri şi se găsesc la adâncimi de 99 metri. Până în prezent, minerii niponi au identificat la Hishikari un total de 87 de filoane.
În ultimii 25 ani, cantitatea de aur extras din Hishikari a depăşit cantitatea de aur extrasă în ultimii 400 ani de la cele două mine deschise anterior din Japonia.
9. Mina Dawson – Teritoriul Yukon, Canada
În luna iulie a anului 1857, ziarele din San Francisco relatau povestea unor mineri întorşi din Yukon cu sacii plini de pepite. Din acele momente s-a declanşat celebra Goană după Aur spre Klondike. Peste 100.000 de aventurieri plini de speranţă au purces într-o călătorie periculoasă spre noua capitală a aurului nord-american, Dawson City.
Doar 30.000 dintre ei aveau să ajungă vii la destinaţie. Gerul cumplit, molimele, bandiţii, foametea şi amerindienii aveau să-şi ia tainul de vieţi omeneşti.
Mineritul în condiţiile dure din Yukon avea să se dovedească la fel de dificil şi periculos precum drumul spre minele din Klondike. Majoritatea zăcămintelor de aur sunt localizate la peste 5 metri adâncime, în condiţiile în care doar pe perioada verii se pot efectua săpături, şi chiar atunci trebuie forat prin dificilul strat de permafrost. Iarna este exclusă orice activitate, căci temperaturile medii variază între -20 şi -35 grade Celsius.
De-abia de la începutul secolului trecut, exploatarea aurului s-a făcut prin intermediul utilajelor industriale. Se estimează că, până în prezent, din aceste mine s-a extras aur în valoare de peste 30 milioane USD.
8. Insula Lihir – Papua Noua Guinee
Cu toate că nimeni nu ar asocia una dintre cele mai mari mine de aur din lume, unui peisaj paradisiac tropical, exploatările aurifere din îndepărtata Papua Noua Guinee au dus la o competiţie acerbă între marile companii din domeniu.
La aproximativ 800 kilometri nord-est de Port Moresby, în Marea Bismarck, se găseşte Insula Lihir. În estul insulei, compania Newcrest Mining exploatează metalul preţios din Mina Lihir.
Insula a luat naştere ca urmare a activităţii vulcanice din zonă, iar aurul a fost descoperit iniţial în timpul prospecţiunilor din anul 1983, pentru ca exploatarea şi producţia sa să demareze odată cu anul 1997.
Datorită faptului că exploatarea minieră se află în imediata apropiere a oceanului, firma care operează aici a instalat o serie de pompe de apă uriaşe pentru a evida inundarea minelor.
Mina principală este situată deasupra unei zone cu importantă activitate geotermală. Pentru a elibera presiunea din scoarţa terestră, inginerii au forat găuri prin care sunt eliberate gazele şi apa fierbinte. Fluidele subterane sunt folosite, de altfel, şi la activarea unui generator special, care acoperă 75% din nevoile energetice ale minei.
Planurile de viitor includ folosirea energiei geotermale pentru a furniza toată energia necesară utilajelor.
Îmbunătăţirile şi modernizările recente permit producţia a peste 28 tone de aur anual, până în anul 2020. Conform specialiştilor, resursele totale de aur din mina Lihir sunt estimate la peste 1.134 tone de aur.
7. Mina Homestake – Dakota de Sud, Statele Unite ale Americii
Când mina Homestake din Dakota de Sud şi-a încetat aparent activităţile în pragul anului 2002, era cea mai mare şi mai adâncă mină auriferă din America de Nord. Timp de peste 125 ani, americanii au extras de aici cantitatea de 1.133 tone aur.
Homestake Mining Company a fost fondată în anul 1877 de către George Hearst, tatăl mogulului media de mai târziu, William Randolph Hearst.
George Hearst a dat o lovitură colosală când a cumpărat mina auriferă pentru suma de doar 70.000 USD. Episodul a fost unul deosebit de dur, fiecare persoană care i s-a opus în timpul procesului de cumpărare fiind redusă la tăcere prin mijloace violente.
Serialul TV marca HBO, intitulat Deadwood, prezintă povestea din spatele minei Homestake.
Mina a jucat un rol important şi în domeniul cercetărilor din cadrul fizicii particulelor.
Spre sfârşitul deceniului 1960-1970, cercetătorul Raymond Davis Jr. a condus echipa de fizicieni care a reuşit în premieră detectarea şi numărarea neutrinilor solari, cu ajutorul unui aparat special amplasat în interiorul minei. Experimentele au continuat până în anul 1994, iar în anul 2002, Raymond Davis Jr. a câştigat Premiul Nobel pentru Fizică acordat pentru toată activitatea sa de cercetare desfăşurată în mina Homestake.
6. Gold Country – California, Statele Unite ale Americii
Gold Country este un termen-umbrelă pentru a desemna un imens zăcământ aurifer situat pe versantul vestic al Munţilor Sierra Madre, zăcâmânt care se întinde până în dreptul Autostrăzii 48.
Descoperirea zăcământului de aici a declanşat celebra goană după aur din California, fenomen desfăşurat între anii 1848-1855.
La doar câteva săptămâni după ce vestea descoperiii de aur în California a ajuns în localităţile de pe Coasta de Est, aproape 300.000 de oameni s-au îndreptat spre vest pentru a-şi încerca norocul. Singur, acest zăcământ aurifer a contribuit la creşterea populaţiei din San Francisco de la 1.000 persoane la peste 25 000, într-un singur an.
Dacă primii prospectori se bazau pe şaitrocuri pentru a exploata aurul, ulterior s-a trecut la mineritul hidraulic, în care apa aflată sub mare presiune era expulzată în jeturi puternice. Cercetătorii au estimat că doar prin intermendiul acestei metode, s-a reuşit extragerea unei cantităţi de peste 567 tone de aur pur.
5. Yanacocha – Peru
Situat într-un mediu ambiant mai mult decât inospitalier, respectiv înălţimile prăpăstioase ale Anzilor, zăcământul aurifer de la Yanacocha constituie exploatarea minieră situată la cea mai mare altitudine din întreaga lume. Exploatarea în sine se extinde pe o suprafaţă totală de peste 100 kilometri pătraţi, fiind cea mai mare exploatare din America Latină şi, posibil, a doua ca mărime din lume. Tot Yanacocha este considerată a fi una dintre cele mai profitabile exploatări aurifere de pe mapamond.
Yanacocha este, totodată, cea mai mare exploatare auriferă deţinută de grupul Newmont Mining, şi principala sursă de venituri pentru această companie. Cei de la Newmont Minig au investit în Peru „doar” 2 miliarde USD, dar Yanacocha le-a adus deja un profit de peste 7 miliarde USD.
Exploatarea a fost zguduită în anul 1994 de un scandal de proporţii între Newmont Mining şi partenerii lor francezi de la BRGM, după cei din urmă au dorit să-şi vândă partea de acţiuni rivalilor celor de la Newmont. Scandalul a luat sfârşit în urma unei decizii controversate date de autorităţile peruane. Partenerul peruan al celor de la Newmont a cumpărat acţiunile deţinute de grupul francez.
Nu e de mirare că autorităţile au intervenit, având în vedere miza uriaşă. De la începutul operaţiunilor, demarate în anul 1993, s-au extras din Yanacocha peste 738 tone de aur pur.
4. Zăcământul Super Pit – Regiunea Kalgoorlie, Australia
Este cea mai mare exploatare minieră de suprafaţă de pe continentul austral, fiind îndeajuns de mare pentru a fi observată din spaţiul cosmic. Săpăturile la acest zăcământ au început după ce toate minele artizanale din zonă au fost cumpărate de către consorţiul Kalgoorlie Consolidated Gold Mines. Chiar şi în prezent, noile prospecţiuni geologice dau peste vechi tuneluri săpate în decursul secolului trecut, în perioada de început a Goanei după Aur australiene.
Zăcământul de la Super Pit mai este denumit în jargonul local şi Golden Mile, aluzie directă la vremurile aceleiaşi Goane după Aur. În acea perioadă Super Pit era considerat pe bună dreptate, cel mai bogat zăcământ aurifer din lume înscris într-un pătrat cu latura de o milă (1.609).
Zăcământul a fost exploatat neîntrerupt timp de peste 100 de ani, iar specialiştii susţin că mai există încă aici rezerve serioase de aur, care pot fi exploatate cel puţin până în preajma anului 2017. După ce mina va fi închisă, autorităţile au luat decizia de a o lăsa să fie inundată de apele subterane, proces care va dura cel puţin 50 de ani.
O pătrime din cei 30.000 de locuitori ai orăşelului Kalgoorie lucrează în activităţi legate de mineritul aurifer de aici.
3. Grasberg – Indonezia
Intr-unul dintre cele mai inaccesibile şi inospitaliere puncte miniere de pe planetă, se află cel mai mare filon de aur singular şi al treilea filon de cupru ca mărime descoperite până în prezent.
Mina Grasberg este situată în mijlocul munţilor din partea indoneziană a insulei Papua Noua Guinee, la altitudinea de peste 3.000 metri. Structura sa gigantică a făcut ca mina Grasberg să beneficieze de un episod special al serialului Super Structures, produs de Discovery Channel.
Cei peste 19.500 angajaţi ai minei au extras şi prelucrat, numai în anul 2006, circa 610 800 tone cupru, 175 tone argint şi 58 tone de aur. Exploatările iniţiale au început în anul 1967 sub regimul dictatorului Suharto, dar în prezent consorţiul minier american Freeport-McMoRan deţine peste 90% din acţiuni.
2. Carlin Trend – Nevada, Statele Unite
Timp de peste o suta de ani, prospectorii americani au trecut pe lângă cel mai mare zăcământ aurifer din Statele Unite şi unul dintre cele mai bogate din întreaga lume.
Istoric vorbind, majoritatea zăcămintelor au fost descoperite ca urmare a prezenţei filoanelor şi pepitelor de suprafaţă. Nu a fost şi cazul celui de la Carlin Trend, situat în nord-estul statului Nevada.
Izvoarele fierbinţi au aruncat timp de milenii apă cu un conţinut ridicat de fragmente de aur. Cum fragmentele erau de dimensiuni foarte mici, invizibile cu ochiul liber, ele au fost identificate doar după apariţia microscoapelor.
În anul 1961, John Livermore, un geolog din cadrul companiei Newmont Mining, a fost cel care a descoperit uriaşele rezerve de aur de la Carlin Trend.
Newmont Mining a început exploatările în anul 1965, iar zona a devenit în scurt timp cunoscută drept una dintre cele mai bogate regiuni aurifere din lume.
Cât de bogate? Ei bine, zăcământul de la Carlin Trend produce circa 80 % din aurul extras anual în Statele Unite. Dacă Nevada ar fi o ţară independentă, ar fi pe locul 4 în lume ca bogăţie în aur.
Doar la nivelul anului 2008, din acest zăcământ a fost extras aur în valoare de 85 miliarde USD.
1. Bazinul minier Witwatersrand – Johannesburg, Africa de Sud
Acesta este, de fapt, cel mai bogat zăcământ aurifer din lume descoperit până în prezent.
Experţii estimează că aproximativ 40% din aurul extras anual din lume provine de aici, din bazinul Witwatersrand.
Mineritul din zonă se face prin intermediul galeriilor de mare adâncime. Galeria de la Tau Tona are o adâncime de peste 4 kilometri.
Activităţile umane sunt posibile doar cu ajutorul ventilatoarelor de mare putere, care asigură un flux de aer fără de care niciun om nu ar putea munci.
Aerul este menţinut astfel la temperatura medie de 32 grade Celsius, dar gradul de umiditate atinge 100%.
Zăcământul a fost descoperit în anul 1886 de către minerul australian George Walker, iar bogăţia aurului de aici a dus la fondarea metropolei de mai târziu, Johannesburg.
Iar în cazul în care vă întrebaţi unde s-ar putea situa România într-un top al ţărilor producătoare de aur, să amintim că, recent, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Alexandru Pătruţi, a declarat că România ar avea cca. 700 de tone de aur (comparabil cu cantitatea extrasă din zăcământul peruan Yanacocha în 18 ani de exploatare), iar această cifră corespunde cantităţilor estimate pentru numai 4 zăcăminte, pentru care datele au fost făcute publice. Rezervele totale de aur din subsolul românesc ar putea fi, în realitate, mult mai mari.