De ce ceasurile se mișcă în sens orar?
De ce ceasurile se mișcă în sens orar? Este ușor să acceptăm orbește că acele ceasului se mișcă în sens orar, descriind o traiectorie de la stânga la dreapta în jumătatea superioară a cadranului și de la dreapta la stânga în jumătatea inferioară. Dar v-ați întrebat vreodată de ce este așa?
Nu este o lege fundamentală a fizicii și nici o particularitate a percepției noastre psihologice asupra timpului, ci mai degrabă o convenție istorică.
Motivul pentru care ceasurile se mișcă în sens orar își are rădăcinile în cadranele solare, predecesorii străvechi ai ceasurilor mecanice, și în tradiția dispozitivelor de măsurare a timpului care s-au dezvoltat în emisfera nordică.
De ce ceasurile se mișcă în sens orar?
Soarele pare să se miște de la est la vest pe cerul sudic al emisferei nordice. Acest lucru face ca umbra unui cadran solar, care este fix și orientat spre nord, să se deplaseze de la vest la est pe parcursul zilei, urmând mișcarea pe care o numim astăzi „sensul acelor de ceasornic”.
Există dezbateri privind locul și momentul apariției primului cadran solar. De exemplu, putem considera Stonehenge și alte monumente neolitice drept dispozitive uriașe de măsurare a timpului bazate pe poziția Soarelui. Totuși, cele mai multe surse susțin că primul cadran solar autentic datează de cel puțin 3.500 de ani și provine din Egipt, notează IFL Science.
Primul dispozitiv mecanic de măsurare a timpului a fost inventat mult mai târziu, în China, în jurul anului 725 e.n. Apoi, între anii 1270 și 1300, în Europa, în special între nordul Italiei și sudul Germaniei, au fost dezvoltate primele ceasuri bazate pe roți dințate. Spre deosebire de ceasurile moderne cu cadrane rotunde și limbi mobile, aceste dispozitive timpurii utilizau roți, pârghii și greutăți pentru a marca trecerea orelor, fie prin sunete de clopot, fie prin rotația unor discuri.
Când a fost inventat primul ceas?
Cu toate acestea, aceste invenții au pregătit direct terenul pentru designul modern al ceasurilor, inspirat de cadranele solare. Deoarece aceste evoluții au avut loc în emisfera nordică, unde umbrele cadranelor solare se deplasează în sensul acelor de ceasornic, această mișcare a devenit standard pentru ceasurile mecanice.
Dacă istoria s-ar fi desfășurat altfel, adică dacă ceasurile ar fi fost inventate prima dată în emisfera sudică, unde umbrele cadranelor solare se mișcă în sens invers, poate că „sensul normal” al ceasurilor ar fi fost cel antiorar.
Este o idee fascinantă, dar percepția noastră asupra timpului nu este universală și variază semnificativ de la o cultură la alta.
Unele studii sugerează că persoanele care utilizează un sistem de scriere dispus de la stânga la dreapta, precum majoritatea limbilor europene, tind să își imagineze timpul curgând de la stânga la dreapta atunci când gândesc abstract. În schimb, persoanele care citesc texte de la dreapta la stânga, cum ar fi arabii sau evreii, vizualizează timpul în sens invers. De asemenea, unii cercetători au susținut că în culturile unde scrierea se desfășoară vertical, precum în cazul chinezei tradiționale, timpul este conceptualizat de-a lungul axei verticale.
Dacă ceva atât de fundamental precum direcția „naturală” a timpului este influențat de geografie, istorie și cultură, ne putem întreba câte alte lucruri pe care le luăm de-a gata sunt, de fapt, doar o simplă chestiune de perspectivă.
Vă recomandăm să citiți și:
Pentru prima dată în istorie, oamenii pot folosi GPS pe Lună
O tehnologie revoluționară promite să facă realitatea virtuală mai… reală