Ce este „paradoxul coastei”?
Alaska, cu coastele sale întinse, pline de fiorduri și golfuri, este statul cu cea mai lungă coastă din Statele Unite. Dar cât de lungă este aceasta și care este „paradoxul coastei”?
Cât de lungă este coasta Alaskăi? Răspunsul variază în funcție de sursă. Conform Congressional Research Service, coasta oceanică a statului măsoară 10.690 kilometri. În schimb, Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) estimează o lungime de 54.563 kilometri.
„De ce există aceste diferențe în definirea lungimii unei coaste?”, se întreabă Ryan Stoa, profesor de drept la Universitatea de Stat din Louisiana (SUA), care a descoperit această variație în cadrul unor cercetări privind drepturile proprietarilor asupra coastei. Nedumerit de discrepanțele dintre agențiile federale, Stoa a ajuns la o problemă matematică fascinantă care i-a intrigat pe experți timp de decenii: paradoxul coastei.
Ce este paradoxul coastei?
Paradoxul coastei apare din cauza formei neregulate a coastelor, făcându-le dificil, dacă nu imposibil de măsurat cu precizie. Privind de sus, o coastă dezvăluie numeroase golfuri, intrări, roci și insule, iar cu cât o examinăm mai atent, cu atât apar mai multe detalii.
Astfel, lungimea unei coaste depinde de dimensiunea „riglei” folosite pentru măsurare. „Dacă folosești o riglă foarte lungă, vei obține doar o formă aproximativă, înconjurând regiunea respectivă”, explică Katherine Sammler, geograf la Universitatea Twente (Olanda). Însă dacă utilizezi o riglă mai mică, vei surprinde mai multe detalii, rezultând o lungime mai mare. Astfel apare paradoxul.
Această inconsecvență i-a fascinat pe matematicieni timp de decenii. În 1961, matematicianul englez Lewis Fry Richardson a observat că diverse țări obțineau lungimi diferite pentru aceeași frontieră comună, în funcție de scara folosită. În 1967, matematicianul Benoit Mandelbrot a dezvoltat această idee, studiind lungimea coastei Marii Britanii și ajungând la noțiunea de fractali, adică forme complexe ce devin și mai detaliate pe măsură ce sunt privite mai de aproape. Matematic, lungimea fractalilor tinde spre infinit, deoarece, teoretic, putem mări aceste forme la infinit, explică Live Science.
Același lucru li se aplică și coastelor. În teorie, am putea măsura o coastă până la nivel microscopic, ceea ce ar face ca lungimea ei să fie aproape infinită, explică Sammler.
O rezolvare simplă, dar, în același timp, foarte complicată
Totuși, măsurători pentru lungimea coastelor există, în principal pentru că hărțile simplifică formele geografice în linii și contururi. Problema apare deoarece seturile de date au rezoluții diferite, ceea ce duce la lungimi variate. Această diversitate de măsurători poate avea implicații reale. De exemplu, legile internaționale, precum Convenția ONU privind Dreptul Mării, se bazează pe coaste pentru a determina limitele resurselor maritime ale unei națiuni. Deși ONU stabilește specificații pentru cartografiere, există o marjă de interpretare în aplicarea acestor reguli.
„Trebuie doar să convenim asupra unității de măsură folosite, iar problema, dintr-o perspectivă practică, este că nu există un consens asupra unității de măsură adecvate pentru măsurarea coastelor”, afirmă Stoa.
De asemenea, coastele sunt entități în continuă schimbare. Mareele, eroziunea și creșterea nivelului mării contribuie la transformarea permanentă a coastelor. Astfel, hărțile de la începutul secolului 20 sau chiar imaginile din satelit de acum câțiva ani ar putea să nu mai reflecte realitatea de astăzi. „Nu este nevoie de multă creștere a nivelului mării pentru a modifica aceste granițe”, adaugă Sammler.
Așadar, cât de lungă coasta Alaskăi, a Statelor Unite sau chiar a întregii planete? Este posibil să nu aflăm niciodată un număr exact. Este un paradox care, asemenea multor lucruri din natură, evadează posibilitatea noastră de a-l defini.
Vă recomandăm să citiți și:
Ciupercile ar putea primi același statut precum animalele și plantele